Doi Bulă şi o fabulă
Cu încrâncenații nu te poți lupta decât prin ironie relaxată și superioară. Îi scoate din minți. Aroganța rece și combinată cu un soi de compasiune pentru sminteala lor îi consternează. În acele momente aproape că nu-ți mai pot da replica fără niște spume la gură care să amestece cuvintele și să le împingă spre orificiul bucal într-o avalanșă de salivă. De asta îl urăsc USL-iștii pe Pleșu. Pentru că fiecare demonstrație a lui Pleșu de superioritate e resimțită de acești (cel mult) semidocți ca o lovitură în plex. Le taie respirația. Sunt KO. Știu că nu se pot bate cu Pleșu în ring și abandonează lupta, dar apoi apelează la arma boxerilor nedemni: cer revanșa, își revendică dreptul la titlul câștigat de adversar pe nedrept, îl acuză pe celălalt de jocuri murdare. Ura personajelor de tip Gâdea sau Șova pe intelectualii cu substanță este similară cu cea a lui Dorel Vișan, educatorul de la ”canal” din ”Cel mai iubit dintre pământeni”.
Așa-i văd pe Ponta, Liiceanu, Cărtărescu și ceilalți, prin 2014. Muncind din greu la canalul Dunăre – Palatul Cotroceni. Și Șova să vină bătându-și pulanul de podul palmei stângi, amenințător: ”Vedeți dumneavoastră, noi, educatorii, pedagogii, suntem ca niște doctori. Care stă la căpătâiul bolnavului și-așteaptă până se face bine. Adică se ridică pe picioarele lui. Că dacă nu o mierlește în Cristoșii mă-sii! Avem aici miniștri, avem profesori de facultate, avem ingineri, fi-lo-sofi... Artiști! Toți a venit aici pentru reeducare. Adică să-nvețe o meserie din care să se hrănească pe sine.” Superb! Și Pleșu cu Liiceanu vor asculta acest discurs dezbrăcați, acoperindu-și umil genitalele cu palmele. Și la sfârșit Șova o să-i întrebe: ”Cum vă uitați, mă, la mine?!”. Și Pleșu & Liiceanu, în cor: ”Ca la Dumnezeu!”. La care Șova, încântat, o să meargă la Crin și-o să-i zică: ”Vezi, mă? De aia îmi place mie să lucrez cu intelectuali: că prinde repede!”.
Mă rog, iar am divagat. Pleşu a spus că nu se duce la referendum, pentru că nu vede sensul în a înlocui un berbec cu două gâşte. Pe care oricum o să le mănânce varanul prădător, mai devreme sau mai târziu.
Vizualizări: 170
Distribuie Trimite pe WhatsApp