Evoluția e o treabă foarte mișto, asta o recunosc chiar și aceia care cred că e doar o poveste. Dacă e ficțiune, e una al dracului de reușită, mai bună decât alea religioase. De pildă, evoluția convergentă este fantastică. Ea se referă la dezvoltarea anumitor trăsături la ramuri (specii) diferite, care nu mai au nimic în comun una cu cealaltă, ca urmare a expunerii la același tip de factori. Trăsăturile respective sunt complet noi, nu sunt preluate de diversele specii de la ultimii urmași comuni, ci sunt dezvoltate de-a lungul existenței în mod aproape identic. O echipă de cercetători (unii adevărați, nu din ăia cum tot vedeți prin revistele glossy) a demonstrat un caz concret de evoluție convergentă: cea a limbajului la diverse popoare.

Deși există mai multe ramuri din care s-a dezvoltat vorbirea și cuvintele de bază (cele de la care a evoluat limbajul la diverse popoare) nu sunt aceleași, s-a demonstrat, totuși, că există câteva sunete (mult spus cuvinte) care au apărut în toate limbile tocmai pentru a trata o nevoie naturală la care omul nu știa, la început, să răspundă. Cel mai concludent este cuvântul ”Ha?” sau ”Ă?”, cum vreți să-i spuneți. Indiferent că vă duceți în China, în Alaska, în America de Sud, în Africa sau în Noua Zeelandă, dacă nu înțelegeți ceva e suficient să spuneți, așa cum de altfel vă vine natural: ”Ha?”. În toate culturile, ”ha?” înseamnă ”ce ai zis? Nu am înțeles.” Este, cu adevărat, un cuvânt născut printr-o evoluție paralelă și indiscutabilă. Faptul că indiferent că vorbim de limbi slave, latine sau germanice, acest ”ha?” a apărut în toate, ca răspuns la o nevoie pe care universul (Dumnezeu?) a încercat s-o rezolve, demonstrează, încă o dată, că evoluția încă funcționează și că faptul că până acum n-am suferit modificări fizice nu înseamnă că ele nu se vor produce, la un moment dat.

Evoluăm cu toții, dar o facem încet, prea încet ca să conteze sau să o putem măsura. Vor trece zeci, poate sute de generații ca să ajungem la valori comune și la limbaj universal, dar, cum noi nu vom prinde vremurile alea, puteți să răspundeți cu încredere premierului, atunci când acesta mai declară ceva la televizor și vouă vi se pare inexplicabil. Întrebați-l simplu: ”Ha?”.