Când o văd la televizor sau pur şi simplu aud din orice altă sursă de Cristiana Anghel, îmi vine în minte expresia ”romanian dream”. Expresia nu există per se, dar mie mi se pare că becalii, diaconeştii, ponţii şi toţi parveniţii ăştia care ”s-au ajuns” în România corespund aceluiaşi profil şi s-au afirmat trăindu-şi exact acelaşi vis. S-o luăm pe ”învăţătoarea grevistă” Cristiana Anghel, care a zis aşa la B1TV: ”Ambasada SUA şi cea a Marii Britanii să-şi vadă de treburile lor! Ce, eu m-am dus să-i spun Congresului american ce să voteze? Păi, cine eşti tu să te bagi în activitatea mea de parlamentar? Ce tupeu!”. Ooook! Acum să (re)vedem cine este sinistrul personaj.

Primul şi cel mai solid semn de impostură a doamnei Anghel a fost când o ţară întreagă a remarcat, în direct la televizor, că nu ştie să folosească acuzativul şi-i dă înainte cu ”care” în loc de ”pe care”. Ceea ce ar fi ok pentru un fotbalist sau un şofer de taxi, nu şi pentru un dascăl care se presupune că ar trebui să-i înveţe pe copii măcar fundamentele scrisului şi vorbitului corect. Ulterior, Cristiana Anghel cea semianalfabetă, dar totuşi învăţătoare, a făcut greva foamei timp de două luni şi a ajuns parlamentar. În calitatea ei de parlamentar, s-a afirmat din toate motivele greşite din manual, neratând aproape nici o ocazie să-şi demonstreze incultura, primitivismul în gândire, lipsa de educaţie şi, în general, neratând nici o ocazie să tacă dracului din gură.

Începând din secolul XIX până în prezent, milioane de oameni au trăit şi continuă să trăiască ”visul american”. Statele Unite, ”pământul celor liberi şi casa celor curajoşi”, invitau orice cetăţean să fie liber şi împlinit pe plaiurile lor. În esenţă, visul american cuprinde un set de idealuri care tratează libertatea personală ca pe o oportunitate pentru prosperitate şi succes. Foarte important, însă, conceptul de vis american se bazează pe onestitate şi competenţă, pentru că realizarea pe plan personal nu poate fi înfăptuită, în SUA, de către escroci sau bandiţi. În România e cu totul altceva, poate şi datorită proliferării ideii că justiţia nu te prinde dacă eşti ”băiat deştept”. Visul românesc, aşadar, este un mutant sinistru al visului american care de asemenea vizează realizarea pe plan personal, dar bazându-te pe cu totul alte instrumente. La noi ajung să se împlinească hoţii, mincinoşii, farsorii, circarii, ”jmekerii”, la noi ajunge să fie celebră, mai exact, Cristiana Anghel.

Foarte puţinii oameni care ajung celebri şi bogaţi prestând activităţi oneste în România sunt ori prea jenaţi ca să iasă în faţă, ori pur şi simplu pleacă din România, lăsându-i pe imbecilii de la stat să se bată cu non-stopurile de cartier şi cu frizeriile pentru legi de impozitare a bacşişurilor şi pe marii granguri să încerce să fenteze Europa, dând legi de protecţie a mafioţilor. Pentru că mai dă-o-n mă-sa de Europă, cum însăşi doamna Anghel a zis deunăzi, că doar nu ne învaţă ea pe noi ce să facem. Doamne fereşte, doamna Anghel, dar cum să ne înveţe europenii şi americanii pe noi? Suntem culturi atât de diferite încât e greu de crezut că, orice ne-ar spune un neamţ că e firesc şi bine pentru noi, noi măcar să înţelegem, darămite să mai ţinem şi cont. Rămânem noi cu-ai noştri şi cu ale noastre, aşadar, pentru că tare bine ne-a mers până acum. Cât despre dumneavoastră, doamnă Anghel, vă mărturisim că sunteţi Hillary Clinton a noastră, dacă nu cumva şi Angela Merkel, la un loc!