Mi se părea că suntem o țară mai călită, cu mai multă experiență. În fond, am trecut, după revoluție, printr-un sfert de secol în care ne-am afirmat ca ”țara tuturor posibilităților”, prin posibilități multiple neînțelegându-se, desigur, lucruri bune, că de Germania sau Japonia n-am auzit niciodată vorbindu-se ca despre țări în care e posibil orice. Am avut un președinte comunist care a omorât tineri în centrul capitalei țării, am început democrația prin gonirea din țară a regelui și-a unor politicieni pe care acum îi regretăm și-i considerăm ca singurii care ne-ar fi putut scoate din belea, am avut un premier bețiv, apoi unul hoț, apoi unul cu ghiuluri și unghie mare la degetul mic, apoi unul pitic, am fost la un pas să votăm la președinție un nebun cu acte care voia să organizeze execuții pe stadion (am scăpat la mustață, punându-l la loc pe comunist), iar acum ne pregătim să votăm un domn care și-a furat propriul doctorat, deși asta nu i-a folosit la nimic. Și asta a fost așa, foarte pe scurt. Nici nu mai vreau să-mi amintesc ce a fost înainte de '89, cu toți voievozii ăia curvari și bețivi pe care acum i-am scos drept mari români.

Pe scurt, am trecut prin atâtea, dar acum ne sperie de moarte un bărbos îmbrăcat în femeie? Comentariile interminabile după ce un travestit a câștigat Eurovisionul m-au făcut să realizez două lucruri, ambele extrem de îngrijorătoare: primul, că românii se uită la Eurovision. Mi se pare indecent și penibil să te uiți la Eurovision, în primul rând pentru că acolo nu se cântă muzică, ci e un fel de festival Mamaia cu mai multe bling-blinguri. În al doilea rând, am redescoperit că românii nu doar că nu sunt de acord cu homosexualii, nu doar că simt repulsie și scârbă când văd bărbați îmbrăcați în femeie, ci chiar le e frică. Le e o frică îngrozitoare, aproape ca frica de moarte, că ”poponarii” vor prelua controlul. Că le vor perverti copiii. Că vor ajunge la conducerea lumii și-i vor arunca pe ei, homofobii normali și cu frica lui Dumnezeu, în lagăre de concentrare în care-i vor obliga să se... Mă rog, să facă lucruri sexuale nenaturale.

Calmați-vă, proștilor! În primul rând, nu contează cine câștigă Eurovisionul (mergeți la loc la punctul 1 ca să aflați de ce). În al doilea, nu Conchita Martinez sau cum îl cheamă vă va distruge copiii. Copiii voștri sunt deja distruși de un cocktail fatal de ignoranță, patriotism prost înțeles, lene, lipsă de atitudine civică și droguri legale. Vă spun, când o să realizați, mai devreme sau mai târziu, ce s-a ales de unii dintre copiii voștri, vă veți spune: ”O, Doamne, aș fi vrut ca Gigel să fie homosexual decât așa!”.