I-am aşteptat prea mult pe americani ca să nu luăm tot de la ei, odată ajunşi. Am luat mâncarea şi colesterolul care a venit cu ea, băutura şi zahărul, moda şi blugii şi, mai ales, am luat filmele şi idioţii. Ah, idioţii! Idioţii din cultura americană sunt adorabili. Mulţi oameni de peste ocean îşi urăsc ţara pentru acest cult al idioţilor simpatici. Ideea că săracii cu duhul sunt fericiţi şi că ignoranţa aduce izbăvire nu se pupă deloc cu visul american care te-ndeamnă la muncă, responsabilitate şi viziune. Dar, la naiba, eu cred că idioţii sunt cel mai bun lucru pe care l-am luat de la ei. Să ne gândim un pic.

Lennie. Idiotul originar al secolului XX, din cel mai sentimental roman despre marea criză al lui John Steinbeck – Şoareci şi oameni. Ecranizat superb în 1992, cu John Malkovich în rolul lui Lennie. Lennnie e un uriaş retardat. Iubeşte animalele atât de mult încât le omoară mângâindu-le şi face tot ce-i spune prietenul lui George, fără de care, probabil, n-ar supravieţui. Lennie nu ştie ce-i ăla vis american. Visul lui e să aibă iepuri. Aţa cum visul tău e să reciteşti cartea şi să revezi filmul.

Forrest Gump. Ecranizarea lui Robert Zemeckis după romanul care nu a făcut multă vâlvă al lui Winston Groom i-a cucerit pe toţi cu personajul principal: un dobitoc inimos incapabil să facă rău. Forrest trece prin viaţă (şi, odată cu ea, prin istoria Americii) fără să ştie ce i se întâmplă. Întrebat, la un moment dat, dacă l-a găsit pe Iisus, Forrest răspunde candid: ”N-am ştiut că trebuie să-l caut, domnule”. Oricât ar urî americanii chestia asta, Forrest este şi va rămâne unul dintre eroii lor tipici.

Raymond Babbit, by Dustin Hoffman. OK, rog ONG-urile să se abţină. Ştiu că Rain Man nu e idiot, ci autist. Mă rog. Cert e că publicul l-a adorat pentru că a văzut în el un idiot. Unul atât de adorabil încât lumea aproape că nu-şi mai aminteşte că celălalt rol principal e jucat de Tom Cruise. Filmul e la fel ca primele două: motivul drumului şi al prostănacului. Reţeta sigură. Atât de sigură încât nu poţi să-i rezişti chiar dacă ştii ce se întâmplă şi cum se aşteaptă regizorul să reacţionezi la ea.

Dar parcă doar ei pot?

Dan Şova şi Victor Ponta. Răspunsurile româneşti la moda americană cu prostănaci. Două replici demne de luată în considerare, mai ales că ale noastre sunt reale. Ponta? Idioţii, prin definiţie, nu câştigă nimic, în afara compasiunii publicului. Iar pe aceasta şi-o câştigă pierzând. Din noiembrie anul trecut, Ponta este un idiot aflat pe drumul fără întoarcere nu doar al pierderii, ci şi, mai profund şi mai grav, al pierzaniei. Prietenul său Dan Şova i-ar putea face pe toţi cei înşiraţi mai sus să pară membri MENSA. A negat holocaustul, a apărut în cele mai haioase stenograme ale anului, iar, la Turceni şi Rovinari, a făcut cele mai haioase contracte de consultanţă juridică, alături de prietenul său, Ponta. Furt de milioane de la stat. Idioţii, spuneam, nu câştigă nimic pe termen lung. Dacă Şova şi Ponta cred c-au câştigat, deci, ar trebui să se mai gândească. Aşa cum noi ar trebui să ne gândim cât de milă ne va fi de ei când vor bate toate recordurile la pedepse penale încasate.