Săptămâna trecută vorbeam despre declaraţia primarului din Ploieşti, care, la scurt timp după reţinere, a spus că este incredibil ce se întâmplă în această ţară. Spuneam atunci că într-adevăr, se petrec lucruri incredibile în România. Nu neapărat în justiţie, însă, ci în mai toate celelalte domenii. Atunci m-am concentrat, dacă vă amintiţi, pe şpăgile care se dau peste tot. Ziceam că da, asta e incredibil. E incredibil că nu reuşim să facem o ţară în care totul să fie legal şi corect, în care oamenii să-şi facă treaba şi aşa mai departe.

Un jurnalist Adevărul avea, ieri, pe blogul personal, un alt of: sărăcia, în special sărăcia în care trăiesc copiii din România. Plecând de la citatul din Ghandi ”Sărăcia este cea mai crudă formă de violenţă”, jurnalistul făcea o trecere în revistă a unor statistici cutremurătoare din ţara în care primarului din Ploieşti i se pare incredibil să fie arestat. Avem aşa:

-       o alocaţie pentru copii de 7 ori mai mică decât media din statele UE;

-       salariu minim de 900 de lei, în condiţiile în care să-ţi dai copilul la o grădiniţă de stat costă cel puţin 400 de lei pe lună, iar să-l dai la una privată cel puţin 1000;

-       52,2% dintre copiii din România prezintă risc de sărăcie sau excluziune socială;

-       conform UNICEF, 8% dintre minorii din România trăiesc într-o ”sărăcie severă”, cu mai puţin de 15 lei pe zi; doar 35% dintre aceştia aparţin comunităţii rome;

-       2013 a fost anul cu cea mai proastă natalitate pentru România, de la al doilea război mondial încoace.

Se continuă cu nişte statistici şi mai triste referitoare la copiii din mediul rural, unde unul din cinci preşcolari nu a fost niciodată la doctor în ultimii doi ani, şi tot unul din cinci absentează de la şcoală pentru că are de muncit în gospodărie.

În aceste condiţii, Senatul tocmai a respins, miercurea trecută, o propunere legislativă care prevedea mărirea alocaţiei de la 42 la 200 de lei. Deci, ce vi se mai pare incredibil azi, domnule primar?