Interviu cu Adrian Oniga, curatorul Strad’Art. Cum a fost prima ediție și planurile pentru 2020

O mână de oameni care au organizat un festival au readus orașul la viață, nu doar în săptămâna în care a avut loc, ci mult mai mult de atât. Și astăzi pot fi văzute picturile murale pe opt clădiri din oraș. Primul desen care a atras atenția și a demonstrat cât poate schimba un loc o astfel de pictură este la amfiteatrul din Parcul Central, unde Kero l-a pictat pe Constantin Brâncuși.

La Liceul cu Program Sportiv, Endo, artistul sârb, a realizat în partea de sus a picturii o interpretare a ”Gânditorului” de August Rodin, iar in partea de jos ”Muza adormită” a lui Brâncuși, care prinde rădăcini; la Spiru Haret, Pisica Pătrată a creat o lucrare prin care vrea să transmită”susținere infinită, completare infinită. Sus şi jos infinit. Divin şi terestru infinit”. La Liceul de Muzică și Arte Plastice, Kaput a propus un manifest legat de ocrotirea naturii și conștientizarea faptului că acest subiect definește continuitatea spre infinit. La Școala Gimnazială “Constantin Brâncuși” au lucrat Andreea Toma și Călin Mihalache. Ei au un desen prin care trag un semnal de alarmă în ceea ce priveşte stilul şi modul de viaţă contemporan, încurajând renunţarea la tehnologie în favoarea unei activităţi fizice. La sediul Salvamont Gorj, artistul din Craiova, Florin Radu, a realizat un mural prin care arată că salvamontiștii sunt mereu la datorie, în fiecare zi... la infinit.

Cristian Scutaru a creat un dialog al simțurilor, o simbioză între natură și omul contemporan, între adevăr si iluzie, o reflecţie a prezentului atemporal. Totul pe un perete la Colegiul Ion Mincu. Mexicanul Farid Rueda și-a denumit lucrarea ”Brije”, o prescurtare a termenului ”alebrije” (din limba spaniolă) care desemnează animale fantastice, mitologice, animale hibrid, specifice culturii mexicane, foarte viu colorate. La pictura de pe un perete al Școlii Gimnazială “Constantin Săvoiu” s-au folosit 140 de tonuri.

În plus, evenimentele diverse din cadrul Festivalului internațional de artă urbană Strad’Art au ajuns inclusiv în cartiere precum Obreja sau Meteor, unde au fost copii care au desenat pentru prima dată. Ideea a pornit de la Adrian și Dana Oniga, curatorii festivalului, și s-a materializat cu sprijinul autorităților. Cei doi au planuri mari pentru ediția din 2020, când vor să transforme blocuri din oraș și chiar un mijloc de transport în comun.

Reporter: Adrian, Strad’Art este, probabil, primul festival care se adresează comunității într-un fel diferit. Pe lângă muralele de pe clădiri, unele chiar degradate, ați deschis câteva subiecte legate de regenerarea urbană și ați ajuns în cartiere unde nu se prea duce nimeni... Povestește-mi de unde a apărut ideea și cine este Strad’Art ca echipă.

Adrian Oniga: Ideea a apărut în călătoriile mele în jurul lumii, în special în America de Sud. Am văzut câteva modele de regenerare urbană prin artă care mi-au atras atenția și am avut ocazia să văd impactul lor în societate. Unul dintre exemple este regenerarea zonelor defavorizate și a cartierelor rău-famate din Medellin, Columbia. Pentru aceste proiect, Medellin a câștigat în 2015 titlul de cel mai inovativ oraș din lume, învingând in finală orașe ca New York și Tel Aviv. În echipa Strad'Art i-am avut alături pe Andi Popescu și Gabi Cârciumaru de la Direcția de Turism și Evenimente Culturale din Primăria Tărgu-Jiu, pe sora mea Dana, dar și o mână de prieteni care ne-au ajutat pe întreaga perioadă a proiectului. Nu în ultimul rând, îi consider parte din echipa Strad'Art și pe toți artiștii invitați, fără de care nu am fi putut realiza acest manifest cultural.

Rep: Care au fost reacțiile oamenilor, pentru că voi cred că le-ați simțit cel mai bine. Ce spuneau?

A.O.: Încă din faza incipientă a acestui proiect am simțit o curiozitate și o deschidere din parte oamenilor, mai ales în momentul în care le-a fost explicat sau arătat care sunt rezultatele unui astfel de eveniment, atât din punct de vedere estetic, dar și din punct de vedere social.

Rep: Ce le spui celor care cred că asta nu este artă?

A.O.: Le spun să încerce să-și deschidă mai mult sufletul, ochii și mintea.

Rep: Cum au interacționat artiștii cu localnicii?

A.O.: Interacțiunea pe care au avut-o artiștii cu localnicii a fost una foarte bună, ei fiind tratați cu admirație și respect pentru devotamentul lor pentru arta stradală. Am vazut oameni dialogând cu artiștii, încercând să le afle de la aceștia detalii despre mesajul abordat în muralele fiecăruia, dar și asupra tehnicii folosite în realizarea lor, și chiar aducându-le mâncare.

Mulți dintre artiști nu fuseseră niciodată la Târgu Jiu, iar la finalul evenimentului toți au plecat plăcut surprinși de potențialul pe care îl are orașul nostru, dar și de deschiderea oamenilor, dorind să revină pe viitor. Mexicanul Farid Rueda chiar m-a întrebat cât costă o proprietate aici, luând în calcul mai în glumă mai în serios să petreacă o perioadă aici.

Rep: Festivalul a deschis apetitul tinerilor pentru această formă de artă. Crezi că autoritățile ar trebui să faciliteze cumva experimentarea acestui tip de artă, ca să nu ne trezim că tinerii își aleg tot felul de locuri pentru a-și combina culorile?

A.O.: Consider că autoritățile trebuie să faciliteze accesul acestei forme de artă în scopul regenerării spațiului urban și a infrumusețării zonelor gri ale orașelor, în acest fel contribuind și la dezvoltarea acestui fenomen, care este unul de mare amploare în lume. Consider că primul pas în a facilita acest tip de artă este tratarea cu mai mult interes din partea instituțiilor de învățământ a orelor de desen, care din punctul meu de vedere ar trebui să fie la fel de importante ca orelele de matematică, fizică sau chimie. Odată înțeles impactul pe care arta stradală o aduce vieții urbane cred că se pot facilita diverse programe, care să poată educa tinerii înspre modul conștient de desfășurare a acestei forme de artă.

Rep: Festivalul a avut ca subiect Infinitul. Poți să-mi spui, pe scurt, cum a transmis fiecare artist Infinitul prin lucrarea lui? Sunt opt lucrări. Ce a rămas după Strad art?

A.O.: Tema infinitului a fost abordată de către artiști prin metamorfoză, respectul față de natură, atemporalitate și aspațialitate, ciclul generațiilor, gândire, sprijin reciproc și devotamentul salvatorului montan. În urma acestui festival, Târgu Jiu s-a alăturat unor orașe importante din Romania, ca București, Timișoara sau Sibiu, care promovează constant această formă de artă. Pe lângă cele 8 murale, absolut superbe, consider că Strad'Art a deschis și mai mult pesrpectivele orașului și ale locuitorilor săi, acest proiect demonstrând că și în Târgu Jiu se pot face lucruri frumoase, și că prin intermediul artei stradale și al dialogului social, putem crește calitatea vieții urbane.

Rep: Câte ceva din culisele festivalului pot să spui? Știu că în organizarea unor evenimente apar lucruri mereu neprevăzute. Ați avut situații delicate, s-a întâmplat ceva ce ar fi putut prejudicia rezultatul final? Până la urmă au organizat totul o mână de oameni.

A.O.: Pot să iți spun că indiferent de ce obstacol ne-am lovit în organizarea acestui festival, mereu am avut în minte motto-ul revoluției cubaneze: "Hasta la victorie siempre!" ...iar la final arta stradală a invins!

Rep: Așteptăm Strad Art 2020. Aveți deja idei despre următoarea ediție pe care vreți să le împărtășiți?

A.O.: Vrem ca în ediția viitoare a acestui festival să abordăm și pereții mai înalți ai unor blocuri din Târgu Jiu, pentru mai multă vizibilitate. Sper ca până atunci, oamenii să se obișnuiască cu această formă de artă și să primim suport din partea asociațiilor de locatari. Mi-ar plăcea să realizăm și pictarea unui mijloc de transport în comun cu care oamenii să circule constant. Vizăm de asemenea cartierele defavorizate, unde și anul viitor dorim să mai "plantăm" câte un mural. De asemenea ne gândim să facem un call pentru artisti, pentru a stârni și mai mult interes din partea artiștilor stradali atât din țară, cât și din afară.

Rep: Este StradArt un festival în urma căruia sunt luate și decizii, mă gândesc aici la dezbaterile organizate în această perioadă, legate de felul în care am putea să contribuim în oraș?

A.O.: Proiectul StradArt și-a propus ca, pe lângă regenerarea urbană prin intermediul artei stradale, să atragă după el încă un proiect de regenerare urbană arhitecturală. În urma întâlnirii-dialog pe care am avut-o la Biblioteca Christian Tell, pe tema regenerării urbane, ne-am notat câteva idei propuse de câțiva tineri arhitecți, în scopul transmiterii către autorități, pentru a pune în practică macar una dintre ele în viitorul apropiat.

Rep: Dacă ați organizat un asemenea festival îmi dau seama că ați avut încredere în oameni și ați crezut că ei vor înțelege, dar vă gândeați că impactul va fi acesta?

A.O.: Personal, am crezut foarte mult că orașul Târgu Jiu are nevoie de un asemenea experiment cultural. Știam potențialul și impactul pe care îl are arta stradală și consider că orice oraș are nevoie de această alternativă. Trebuie să recunosc însă că am fost plăcut surprins să văd atâta lume la proiecția de film în aer liber, pe care am organizat-o în parcul central, dar și numărul mare de bicicliști care ni s-au alăturat la turul muralelor, facut pe biciclete.

A consemnat M.B.

Vizualizări: 7,109

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Oameni, locuri, povești:

Citește și: