Mircea Andrei, directorul executiv adjunct al DGASPC Gorj, se consideră un om împlinit, atât pe plan profesional cât şi familial, în ciuda problemelor sale de sănătate. De aproximativ 20 de ani lucrează pentru persoanele cu handicap şi face faţă cu succes atribuţiilor de serviciu. Deşi bolnav de hemofilie tip A, formă severă, a reuşit să promoveze într-o funcţie de conducere şi spune că niciodată nu a fost marginalizat de cei din jur. Încă din copilărie mama sa i-a insuflat dorinţa de a învăţa convingându-l că este singura şansă pentru a reuşi în viaţă.

Mircea Andrei, directorul executiv adjunct al DGASPC Gorj, sărbătoreşte, în perioada imediat următoare mai multe evenimente importante din viaţa sa În data de 20 iulie împlineşte 20 de activitate în cadrul instituţiei. La doar cinci zile mai târziu, fetiţa sa Bianca Maria împlineşte vârsta de un anişor, iar apoi pe 6 august împreună cu soţia sa, Elena, aniversează 10 ani de căsătorie. În ciuda problemelor sale de sănătate, Mircea Andrei se consideră un om realizat, una dintre cele mai mari satisfacţii ale sale fiind şi promovarea în funcţia de conducere pe care o deţine în prezent. Acesta spune că niciodată nu a fost marginalizat de către colegii săi din cauza problemelor de sănătate cu care se confruntă în permanenţă. “Sunt bolnav de hemofilie tip A, formă severă, însă nu m-am plafonat la un anumit nivel. Nu m-am simţit niciodată ca fiind marginalizat de cei din jur. Nu mi s-au pus piedici când am fost promovat în funcţia de conducere. De 20 de ani lucrez în cadrul instituţiei şi îi înţeleg foarte bine pe toţi oamenii cu handicap pentru că sunt la fel ca ei. De fiecare dată încerc să-i rezolv cât mai repede pentru a nu-i pune pe drumuri pentru că ştiu cât de greu poate fi”, a declarat Mircea Andrei. Acesta a mai precizat că datorită mamei sale, cadru didactic, a reuşit să-şi depăşească problemele de sănătate. Mircea Andrei îşi aminteşte că în copilărie o striga pe mama sa “tovarăşa educatoare” întrucât aşa se învăţase la grădiniţă. “Mama a fost educatoarea mea de la grădiniţă, iar atunci când eram în grupa mică şi în cea mijlocie o strigam “tovarăşa educatoare” şi acasă sau pe stradă. Ştiam că nu-i plăcea să-i spun aşa în timp ce pe tatăl meu îl strigam “tata”, dar aşa mă obişnuisem de la ceilalţi copii. Mama a fost cea care mi-a insuflat, încă de mic, ideea că numai învăţând pot reuşi în viaţă, date fiind problemele de sănătate cu care mă confruntam”, a precizat Mircea Andrei.

Pasionat de tenis de masă şi de şah

Mircea Andrei este şi preşedintele Asociaţiei Persoanelor cu Handicap din Oltenia, iar o parte din timpul liber şi-l petrece jucând tenis de masă şi şah cu ceilalţi membri de la clubul pe care-l conduce. “Am învăţat să joc tenis de masă şi şah încă din copilărie. Erau singurele jocuri cu care puteam să-mi ocup timpul liber. Îmi amintesc că primul şah l-am primit cadou de la părinţi când eram în clasa I şi m-a încântat foarte mult. Am învăţat să joc şah de la prietenii mei mai mari care întotdeauna m-au privit ca pe un copil normal, deşi eram diferit de ei. Chiar dacă îmi doream să joc fotbal şi să dau cu piciorul în minge ca ceilalţi copii, eram conştient că mi se umflau articulaţiile şi că puteam suferi mult mai mult”, a declarat Mircea Andrei.

FAMILIE

Mircea Andrei este un familist convins, cea mai mare realizare pentru el fiind fiica Bianca Maria, care va împlini un anişor în această lună. “Deşi soţia mea stă mai mult cu ea, primul cuvânt spus de fetiţa mea a fost “tata”. De regulă, sunt un tip minuţios şi îmi place să am toate lucrurile puse la punct, însă de când a crescut Bianca, acasă, trebuie să fiu foarte atent cu hârtiile mele pentru că dacă le găseşte le motoleşte”, a precizat Mircea.