De câteva săptămâni, toate tunurile au fost puse pe Dan Voiculescu. Lumea aşteaptă cu sufletul la gură să vadă dacă bătrânul sforar va ajunge în puşcărie, de parcă ne-ar creşte la toţi salariul cu 5000 de euro! Până când şi el este speriat de perspectiva ajungerii după gratii, din moment ce a renunţat la trufie şi s-a transformat într-un bătrânel pensionar care nu ştie şi n-a auzit nimic. Schimbarea la faţă a Voiculescului merge până acolo încât nici măcar nu mai aminteşte de veşnicul lui duşman Băsescu, care se făcea vinovat nu numai de dosarele sale penale, dar şi de faptul că încă mai respira. Recunosc, nu l-am crezut în stare să se întoarcă la 180 de grade. Are clasă bătrânul şi cu siguranţă a luat în tinereţe cursuri de actorie, dacă-şi mai aminteşte şi acum cum se face un rol! Rămâne de văzut dacă la sfârşitul piesei va primi aplauze furtunoase sau câţiva ani de puşcărie!

Eu nu cred în condamnarea lui înainte de alegerile prezidenţiale pentru simplul motiv că Ponta, candidatul, va rămâne fără televizor şi ne va priva pe noi de plăcerea de a-l vedea cum ne mai minte încă o dată fără să clipească. Bătrânul este secondat de cei mai buni avocaţi, care vor face pe dracu în patru şi vor amâna pronunţarea unei sentinţe până după alegerile prezidenţiale, când România va avea şi la Cotroceni şi la Palatul Victoria partidul unic. Cred asta pentru că lui Ponta nu-i va fi de ajuns televiziunea lui Ghiţă şi va avea nevoie ca de aer de trustul lui Voiculescu. Până la urmă, ce-l costă pe Ponta să-i promită şi lui Voiculescu că-l scapă de pârnaie, că doar nu ar fi prima dată când ar minţi! Până atunci, vom asista în continuare la o tardivă intenţie de unificare a dreptei în care nu cred, chiar dacă ştiu bine că în politică e posibil orice. În România este lucru demonstrat, nu s-a putut face nimic niciodată în materie de politici şi ideologii, nu din cauza corupţiei, ci din cauza prostiei şi a orgoliilor nemăsurate a unor lideri oportunişti care nu şi-au sacrificat niciodată interesul personal pentru ceea ce numim interesul poporului.

În ecuaţiile încâlcite ale fuziunilor, contopirilor, alianţelor de tot felul şi de toate culorile morale sau imorale s-a demonstrat că nu se poate ajunge la nici un rezultat, pentru că fiecare a tras pentru fiecare, iar noi alegătorii am tras ca proştii şi ca de fiecare dată. Ultima, până acum, găselniţă a dreptei pentru desemnarea unui candidat credibil la preşedinţie se zvoneşte a fi Mihai Ungureanu. Nimic de zis! Băiat subţire, cu şcoala făcută la timpul ei, cu o carieră profesională onorabilă, fost şef al serviciilor secrete, tânăr pe deasupra, ar părea tocmai bun. Ar fi bun dacă în ţara asta ar vota doar intelectualii fini, care dorm cu Hegel sub căpătâi şi-şi petrec zilele în seminarii despre sensul vieţii.  La bagabonţeala care va emana din cealaltă parte trebuie să poţi să fii măcar la fel, iar el nu va putea. Presa socialistă îi va face praf biografia construită cu atâta grijă, pornind de la faptul că provine dintr-o familie de evrei. Vă puteţi închipui ce ar putea să fie la gura lui Vadim Tudor daca va fi resuscitat de PSD!?