“Nu neapărat X, dar ceva care să-i Y pe toți” este o nouă structură de poantă adorată de internauți. Ca s-o înțelegeți pe deplin, imaginați-vă o poză cu Ion Iliescu, surprins în timp ce explica ceva foarte pasional o chestie, încruntat și gesticulând autoritar. Și replica atribuită fostului președinte era, în cazul respectiv: ”Nu neapărat mineri, dar cineva care să-i bată pe toți!”.

Așa mă gândesc eu la Băsescu de la o vreme. Există unii oameni pe care poporul ar vrea să-i vadă la pușcărie fără să-l intereseze prea tare ce au făcut sau dacă au făcut-o. Faptul că Băsescu este scos principal responsabil de aceste arestări s-ar putea să nici nu pice foarte rău, la urma urmei, poate de asta nici nu face eforturi să scape de imaginea de sforar al DNA-ului. Gigi Becali era în acea categorie, arestații din fotbal erau în acea categorie, iar Adrian Năstase era cu siguranță în acea categorie. Arestarea fie și pentru 24 de ore (sau 29 de zile, rămâne de văzut) a lui Mitică Dragomir a fost și ea primită cu un ropot de aplauze materializate în like-uri de faceboocişti. Că Mitică a făcut nefăcute, se poate bănui. Că a primit șpagă de la RDS în deja faimosul dosar al drepturilor de televizare pentru prima ligă, s-a tot auzit pe la colțuri. De altele, ne putem închipui. Putem să și demonstrăm că a făcut-o? Nu prea. Dar dacă intră, ne bucurăm cu toții, că deh. Dragomir, ca și alții, reprezintă un sistem care până nu demult părea mai presus de lege. Fotbalul românesc, inexpugnabil și intangibil, a creat multe frustrări în rândurile unei populații care abia își permite semințele necesare uitatului la un sport în care se învârt atât de mulți bani. Căderea unor capete atât de importante ca Sandu și Dragomir ar unge pe suflet haite de hiene doritoare de mortăciuni celebre. Să moară ca imagine, adică. Să nu mai fie.

Dar cei mai grețoși sunt jurnaliștii sportivi, acești conțopiști fără vocație care jubilează la arestarea celui care le-a dat de mâncare ani la rândul. Necrofagi până la capăt, cu Dragomir și Becali dispăruți prematur din foarte estimabila (sic!) lor operă, ziariștii de sport se comportă ca o haită flămândă care, după ce va devora și ultimele rămășițe ale cadavrelor PR-istice ale unora pe care tot ea i-a adulat, va muri de foame încet-încet, scriind despre bețiile lui Chiricheș de la Londra și dând ponturi la pariuri sportive.