Angela Şomănescu din satul Frânceşti nu se poate deplasa decât sprijinindu-se în genunchi. Femeia în vârstă de 86 de ani s-a născut cu un handicap locomotor şi odată cu înaintarea în vârstă afecţiunea a început să se agraveze. Tanti Gica, aşa cum îi spun sătenii, stă numai în casă, iar când are nevoie de câte ceva, iasă în prispă şi începe să-şi strige vecinii. Femeia nu are curent electric iar de 5 ani îşi târăşte bătrâneţile în genunchi.

Angela Şomănescu  nu are pe nimeni pentru că nu a fost niciodată căsătorită. Cei doi fraţi ai săi care mai sunt în viaţă au plecat de tineri din sat şi vin să o viziteze foarte rar. Vecinii spun că cei doi fraţi vin pe la bătrână după ce aceasta prin intermediul lor insistă să o viziteze.

„Ea ne pune să-i sunăm fraţii că ei nu o caută niciodată”

Femeia s-a născut cu un handicap locomotor şi până acum câţiva ani mergea în vârful picioarelor, iar o dată cu trecerea timpului a început să se târască în genunchi. Ea a rămas singură în casă părintească, iar vecinii sunt cei care îi dau câte un pahar cu apă şi mâncare. „M-a chemat pe mine şi o mai ajut. Mă strigă atunci când are nevoie de ceva, ştiu şi vin. Mă trimite la magazin, o ajut prin gospodărie, mi-a dat banii şi i-am adus lemne, i le-am tăiat i le-au pus în prispă. Are o soră pe la Deva, am sunat dar nu răspunde. Ea ne pune să-i sunăm fraţii că ei nu o caută niciodată”, a spus o vecină.

Vecinii îi cumpără de-ale gurii

Condiţiile în care trăieşte bătrânica sunt mizere, pentru că nu are cine să-i facă curat, iar vecinele vin şi-i mai fac baie din când în când sau îi spală hainele. Tanti Gica are pensie de handicap şi de C.A.P, iar lunar după ce  primeşte banii îşi cheamă vecinii să-i cumpere cele necesare traiului. „Strigă la noi când are nevoie de vreo găleată de apă, o pâine ceva de la magazin, câte ceva de mâncare, când gătim noi în casă pentru familie îi ducem şi ei, e singură nu o putem lăsa aşa că este şi ea un suflet de om”.

Tanti Gica nu are nici măcar curent electric. Ea îşi trăieşte ultima parte a vieţii în casă sau în prispă uitându-se de oamenii care trec pe drum. După ce a muncit o viaţa aşa cum a putut, bătrâna a ajuns acum la mila vecinilor. Ei sunt singurii care îi deschid uşa zilnic.