Născut în Cambodgia, Thomas Ngin a emigrat în Franța în 2001 și la un moment dat lucrurile păreau că i se aranjaseră în viață. Ieri, însă, într-o suburbie a Parisului, a fost găsit cadavrul lui Thomas Ngin, la aproximativ opt ani după ce acesta se spânzurase. Medicii și polițiștii prezenți la fața locului au ridicat din umeri neimpresionați. Dacă ar fi după ei, ar prefera să-i găsească pe toți după mulți ani. Tragediile se estompează cu fiecare zi ce trece sau, cum se zice?, timpul le rezolvă pe toate (deși nu chiar în sensul că bietul Thomas Ngin a reușit să învie), așa că nu s-au vărsat lacrimi lângă omul care atârna. Fostul. Vecinii au declarat că și-au imaginat, în toți acești ani, că Thomas Ngin plecase din țară. Nu aș putea să vă spun de ce nu au fost bântuiți de spiritul în căutare de odihnă al lui Ngin, dar cred că are legătură cu faptul că, nefiind nativ, spiritul cambodgianului nu vorbea bine franceză.

Thomas Ngin s-a spânzurat din cauza băncii și, ironia sorții, tot banca (de fapt executorii, ca să fim mai exacți) l-a găsit, când proprietatea urma să-i fie evacuată.

Nu am nici o morală la povestea asta, deși nu l-am mai văzut de mult pe Iliescu la televizor. Vreau doar să le spun celor de la bancă să nu trimită după mine momentan, chiar dacă iar am întârziat cu rata, nu răspund la telefon și nu dau vreun semn că aș primi plicurile alea imbecile pe care mi le trimit la fiecare oră de restanță. Sunt bine. sănătos. Nu chiar atât de bine ca Thomas Ngin, totuși, dacă stau să mă gândesc că el nu mai are de plătit rate. Dar nici la fel de rău ca prietenii mei care s-au îndatorat pe 30 de ani pentru niște prăpădite de apartamente mult mai scumpe decât ar face. Uneori mă întreb ce e mai rău – să mori de tânăr sau să apuci să dai banii la bancă mai întâi, după care, când să pleci și tu într-un concediu mai departe de Caransebeș, să faci infarct?

În orice caz, dragă Thomas Ngin, îmi pare rău că-ți scriu abia acum, dar habar n-am avut: sper ca ai avut o viață frumoasă și că aveai restanțe foarte mari.