Omenia e amiabilă, însă prostia provoacă războaie

Iertați-mă că încep cu o parafrază după o poezie de agățat de pe vremea când libidinoșenia nu se exhibase pe internet, dar devin mai romantic iarna. Așadar, în București, un accident banal: mă grăbeam spre o lansare de carte și, pe un carosabil alunecos și într-un trafic destul de aglomerat, o tipă cu Seat a frânat violent în fața mea. Nu se știe de ce a frânat ea, se știe doar că eu n-am mai putut frâna și impactul a fost destul de puternic. Gândite să se facă pachet în partea din față în caz de coliziune, pentru a absorbi mai bine șocurile, mașinile au fost în stări diferite: a mea foarte șifonată, a ei doar cu bara ruptă. Mi-am cerut scuze de patru ori și m-am dus să-i fac copii (atenție la accent) după toate actele mele. I-am dat buletinul, asigurarea, permisul, talonul, numărul de telefon, mai aveam puțin și-i dădeam și analizele și grupa de sânge. I-am zis că am un prieten cu service care o poate ajuta (l-am și sunat pe loc și i l-am dat la telefon) și că a doua zi, când vrea ea (era deja seara când se întâmplase), mergem la societatea unde am eu asigurarea pentru constatarea amiabilă, ca ea să-și poată repara mașina, iar eu să nu iau puncte și amendă de la poliție. A fost de acord.

Nu se știe însă de ce, după două ore mi-a dat sms că a fost la poliție ca să declare accidentul. Cu 11 puncte deja în cont și cu prea puțini bani, mai ales în perspectiva în care nu aveam CASCO și trebuia să-mi repar mașina, i-am răspuns doar: ”Nu înțeleg, de ce te-ai dus la poliție, ca să mai iau și amendă?”. N-a mai răspuns. Așa că m-am dus la poliție, mi-am luat amenda și cele trei puncte și am oftat, dezamăgit de răutatea oamenilor.

Dar universul avea să-mi demonstreze încă o dată că lucrează pe bază de echitate și dă fiecăruia ce merită. La o zi după ce îmi reparasem deja mașina, primesc o scrisoare de la Omniasig. Pe scurt, eram înștiințat că trebuie să mă prezint la ei cu mașina lovită, pentru că altfel nu-i plătesc dauna domnișoarei. Din păcate pentru ea, eu, odată mers la poliție și odată amenda plătită, mi-am încheiat socotelile. Desigur, dacă domnia sa n-ar fi mers la poliție și-ar fi acceptat să mergem împreună direct la asigurator, acum n-ar mai fi dat din buzunar banii pentru un accident pentru care n-a fost vinovată. Dar, când vrei să faci omului rău, destinul te răsplătește chiar dacă omul în cauză nu face nimic și se resemnează cu statutul de victimă. Mulțumesc încă o dată Universului, așadar!

Vizualizări: 131

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: