Pactul de coarestare

Nu știu de ce m-am trezit atât de devreme în dimineața trecută. Poate presimțeam ceva. Poate am început să am o legătură psihologică, Doamne ferește, cu Ponta, după ce ne-au găsit pe amândoi scriitori (apropo despre un text mai vechi legat de modul în care minte premierul pe Facebook că se retrage din politică la toamnă). Cert este că am prins în direct conferința de presă la botul calului dată de premier la intrarea la raportul anual al Consiliului Concurenței. Cu câteva ore înainte ca Mazăre să fie ridicat de mascați, așadar, Victor Ponta declara mieros că are o părere foarte bună despre primarul Constanței.

Să fi fost o gafă? Să se fi apucat prim-ministrul României să-l laude pe un arestat iminent riscând să se expună public cu un prieten cu probleme în justiție. N-aș prea crede. Mai degrabă, aș zice că încearcă să-l convingă pe Mazăre de ceva. Sau, poate, să nu arate de unde i s-a tras. De altfel, pe la colțuri să aude că nu Băsescu, ci Ponta însuși este la butoanele arestărilor din propriul partid. Sigur, nici pe Băsescu nu-l deranjează foarte tare căderile puternicilor baroni pesediști din teritoriu. Cumva, spun gurile rele, mazilirea unor pesediști bine înrădăcinați face parte din pactul de coabitare, devenit, pe nesimțite, pact de coarestare. Păi, nu trebuie să mănânce și gurile lui Șova și mai ales a lui Bănicioiu (credeți că osânza aia se întreține ușor?) ceva? Când ronțăie șmecherii bătrâni la ciolan, e greu pentru costelivii lupi tineri să prindă loc la festin. Dar, cu lupii cărunți la grădina zoologică, distracția poate începe.

Atât de bine merge coabitarea dintre președinte și premier, în ciuda hârjonelilor publice executate mai mult de ochii posturilor TV aservite, încât cred că am putea asista la o imensă surpriză la alegerile viitoare. Atâta timp cât Băsescu vrea să fie premier, ce mai contează că o să fie numit de Antonescu sau de Ponta? N-a zis el că-s amândoi o apă și-un pământ?

Vizualizări: 58

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: