În aceste zile s-a înregistrat o premieră în România politică. Un partid politic care a obţinut 15% în alegeri a fost părăsit de toţi senatorii, 21 la număr. Au plecat pe rând, toţi spre ciolan, niciunul pentru a face opoziţie din alt partid. Finalizarea migraţiei va fi consfinţită luni, de la microfonul parlamentului. Poate până atunci se vor mai răzgândi 2-3, dar este irelevant. La Camera deputaţilor, situaţia este puţin mai bună pentru PP-DD, până în prezent plecând cam jumătate din cei 47 de deputaţi care şi-au câştigat mandatele sub brandul lui Dan Diaconescu.

Sunt multe cauze pentru care s-a ajuns aici. Orice structură solidă are un ritm în care creşte, în care se construieşte. Atunci când vrei să obţii mult în termen scurt, improvizezi, ai rezultatul dorit, dar nu ţine. PP-DD a plecat de la zero şi s-a umflat până la 15% în doar câteva luni. Ca să ajungă aici, PP-DD şi-a făcut listele de parlamentari prea puţin din adepţii unui crez, acela că poporul are puterea. Au fost puşi pe liste exilaţi de pe la alte partide, oameni cu bani, pentru care politica este o afacere. Totul în grabă, pentru că nimeni nu a fost dispus să aştepte şase-şapte ani să construiască un partid solid. Când s-au văzut cu patalamaua de parlamentar, au început să negocieze cu puterea. Unii au primit bani, alţii dreptul de a-şi vinde savarinele în parlament, unii funcţii, alţii nimic. În partid au mai rămas doar câţiva parlamentari, care probabil că nu au vocaţia trădării şi care nu au uitat că partidul i-a scos parlamentari.

Dar, nu este doar vina celor care pleacă din partid. Este şi vina celor care îl conduc şi sunt incapabili să creeze o structură politică din PP-DD. Acest partid a fost creat din entuziasm, de fanii lui Dan Diaconescu şi ai OTV. Când televiziunea a fost închisă şi „domnul Dan” a fost răpus de problemele pe care i le-a creat Ponta după „războiul de la Târgu Jiu”, PP-DD nu a reuşit să facă pasul spre politica mare. Grupul de prieteni ai lui DD, care au creat partidul, nu au înţeles că acesta nu va rezista în această formulă. Partidul are nevoie de lideri, de principii, de programe, de structuri, de acţiuni, de luări de poziţie, de iniţiative. În politică, cine are voturi, conduce, indiferent dacă a fost sau nu acolo când s-a născut partidul.

Deficienţele din PP-DD nu scuză în nici un fel traseismul parlamentarilor. Poate, dacă rămâneau tot în opoziţie, aveau o scuză. Dar s-au dus toţi la ciolan, cu disperarea celor care ştiu că nu mai apucă alt oscior la alegerile viitoare. Deşi nu sunt decât nişte trădători, cei plecaţi mai au şi tupeul de a se bucura că s-a ales praful de un partid pentru care au votat peste un milion de români.

Partidele mari din România sunt atât de îmbâcsite, încât este loc pe scena politică pentru altceva. Poate nu pentru PP-DD, poate nici pentru mişcările concepute în laboratoarele de la Cotroceni. România are însă nevoie de forţe politice noi, preferabil în afara partidelor vechi.