“A se pricopi”. În unele părți ale țării înseamnă a se coace. Din punctul ăsta de vedere, ministrul educației nu-și prea respectă numele. Remusel e necopt ca un copil nedus nici măcar la grădiniță. În prima zi de școală, când a lăsat fără manuale o bună parte din cele trei milioane de elevi care au început ieri munca, Remus Pricopie a dat din colț în colț în fața tuturor televiziunilor din țară, motivând niște hibe ale legislației și ceva birocrație, dar exprimându-și încrederea și speranța că situația se va rezolva în cel mai scurt timp. Când, nu știm exact, în timpul anului școlar, în orice caz. Pe 8 iulie, mai mulți țărani și fermieri din toată țara serbează Ziua Sfântului Pricopie, ocrotitorul vitelor. Și al turmelor de elevi, s-ar zice.

E Pricopie un ministru bun? Nicidecum. Dar nu din cauză că este pesedist nu e un ministru bun. Nu e un ministru bun pentru că este român. Pentru că să nu uităm că și PSD-ul este tot creația românilor (chiar votată în majoritate, de cele mai multe ori), la fel ca și celelalte partide emanate, cu toatele, din fostul PCR. Punerea accentului (de către presa anti-PSD, desigur) pe apartenența politică a omului mi se pare un lucru nu doar inutil, ci chiar o strategie electorală viermănoasă. Asta era problema lor, auzi la ei, că e ăla pesedist! Nicidecum că se bulibășesc copiii ăia prin curțile mizere ale școlilor, neștiind ce-i cu ei pe-acolo, nicidecum că am fi cu toții vinovați pentru că oamenii ăia mici și neștiutori nu au, în genere, o viață mai bună.

Să fii elev e greu, dar să mai fii și elev într-un an electoral e deja treabă mult prea serioasă. Trebuie să te aștepți să tabere cu tine toate cetele de manipulatori, toți mieroșii, toți pedofilii mediatici, toți oamenii care, în fond, au de profitat de pe urma ta, un biet elev care nu a învățat, încă, ce-i cu viața. Și vor profita cât pot, nu-ți face iluzii, copile!

A plouat iar în prima zi de școală, ați observat? De 22 de ani, de când monitorizez eu această primă zi, se întâmplă mai tot timpul să plouă. Parcă e modul providenței de-a spune micilor elevi care fac primul lor pas înspre maturitate (ălora dintr-a-ntâia): ”Da, plouă și e urât, obișnuiți-vă. Fiți tari, pentru că așa vă va fi viața de acum, tot mai grea. Și luați aminte la ploaia asta. Bucurați-vă de ea cât mai puteți, săriți în bălți cu ambele picioare, stropiți-vă, nu vă temeți să vă udați un pic. Pentru că va veni un timp (și se va petrece mult mai curând decât credeți) când vremea va fi într-o strânsă legătură cu articulațiile voastre, care vă vor anunța de ploaie și frig din timp, ascultătoare. Dar până atunci aveți mult de muncă. Și aș minți dacă v-aș spune că nu e frumos, dar aș minți și dacă v-aș spune că e ușor, mai ales cu Pricopie la educație.  Mai ales în România, de fapt, ca să v-o spun pe aia dreaptă, pentru că eu nu fac politică”. Așa grăi-va Dumnezeu, apoi se va întoarce după norul negru din spatele căruia apăruse și-și va vedea de treabă, că doar nu e sarcina Lui să ne dea și manuale, acuma.