Şahul este un sport frumos şi mai ales util. Exerciţiul în şah te ajută în situaţii concrete în viaţă, te face să gândeşti logic, să anticipezi, să calculezi, să-ţi creezi strategii. Din păcate pentru greci, nu ei au inventat şahul. Au inventat, ce-i drept, o grămadă de chestii folositoare, dar nu şi pe asta. Trebuiau să treacă 2000 de ani de joc în Asia (se presupune că ar fi originar din China, iar de acolo l-au luat indienii, care își dispută acum cu chinezii statutul de ”inventatori”) pentru ca șahul să ajungă și în Europa. Pe atunci, Grecia Antică era fix așa: o poveste antică. Pur și simplu n-au apucat să-l joace.

Prin comparație, pokerul este un joc mult mai nou (a apărut cândva spre sfârșitul secolului XVIII), bașca mai puțin inteligent. De fapt, pokerul nu are nici în clin nici în mânecă cu inteligența. Are, în schimb, cu curajul, cu psihologicul, cu duritatea și, ca s-o spunem pe aia dreaptă, cu tupeul. Pentru că nu se joacă decât pe bani, pokerul necesită testiculele necesare pentru a risca. Deseori, riști fără să ai nimic ”în mână”. Acela se numește bluf.

Neștiutiori de șah (că dacă ar fi știut poate nu ar fi ajuns acum să-și mărească datoria cu 60 de milioane de euro în fiecare zi), grecii au jucat poker cu UE. Și, până ieri, păreau să joace tare. Tare prost. Curajul la poker are și el rostul lui. Când comesenii știu ce-ai în mână, e un pic cretin din partea ta să ceri și să riști totul. Or, grecii mai întâi au anunțat că nu vor plăti nimic, că vor da țeapă adică, după care au încercat să negocieze la sânge, ca să mai primească. Când aveau dată limită de plată ”a ratei”, ieri la miezul nopții, grecii nu doar că nu au plătit, ci au mai cerut. Au cerut de 20 de ori mai mult decât rata pe care ar fi trebuit s-o plătească. UE a zis ”nu, mersi, nu vă mai dăm nimic și pică tot acordul de împrumut, pregătiți-vă să ieșiți”. A trecut o noapte grea, în care Tsipras, acest Victor Ponta mai prost (dar totuși mai puțin hoț) al Greciei a realizat că a greșit cu bluful. În toiul nopții, așadar, a trimis către instituțiile europene o scrisoare în care spunea că acceptă toate măsurile de austeritate impuse, cu amendamente minore. Doar că pokerul este un joc păcătos. Când începi să pierzi, apăi pierzi de tot. Nemții au fost nemți până la capăt. I-au zis micului Ponta grec: ”Nu, boss. Pentru condițiile alea aveai termen până ieri la 12. Acum gata, nu mai e valabil, s-a terminat. Dacă vreți acum să ne convingeți, apăi acum o să vă punem niște condiții noi, de o să vă usture curul.” Proștii ăia de greci au fost proști până la capăt. Reacția lor la răspunsul nemțesc a fost: ”Oricum glumeam, nici n-aveam de gând să acceptăm condițiile”.

Urmarea? Grecia a jucat ”all in” și a pierdut. Băncile nu se deschid săptămâna asta, de la bancomate pot să retragă doar pensionarii (dacă acceptă să stea la cozile interminabile), iar plata cu cardul este acceptată de tot mai puțini comercianți. În curând, Grecia va rămâne fără: medicamente, benzină, mâncare, la dracu, va rămâne fără bani, deci fără de toate. Cum se va termina? Cu linșarea în piața publică a micului Ponta grec, cel mai probabil. Dar aceea nu va fi o rezolvare, cel mult o palidă consolare, parfumată cu niște rușine. Rușinea faptului de-a fi fost prost. De unde iau bani, mai văd ei. În orice caz, n-o să mai ia așa ușor cum puteau lua de la UE până azi-noapte. Iar măsurile de austeritate pe care le vor lua vor fi infinit mai draconice. Felicitări, Victor Ponta!

PS – dacă cumva le plângeți de milă grecilor, aflați că de când a venit Ponta în fruntea guvernului, datoria externă a României a crescut și ea cu 12%, apropiindu-se de pragul critic (în care UE ne va cere măsuri de austeritate) de 60% din PIB. De la Victori, fără număr!