Poate vă amintiți. Duminică, înainte de finală, scriam un text (publicat luni, la rubrica asta) despre muzica tradițională portugheză, fado-ul. Nici măcar nu m-am gândit că în aceeași seară urma finala Campionatului European. Una pe care Portugalia a câștigat-o, contrar tuturor așteptărilor.
Revenind un pic la textul despre fado, vă spuneam acolo despre cum ”românii vestului” (portughezii ni se aseamănă la multe capitole, începând de la modul cum știu să se distreze sau să trișeze până la sonoritatea limbii) au știut foarte bine să facă din fado nu doar un simbol național, ci și un brand turistic care atrage multe sute de milioane de euro anual. Adică exact ce n-am reușit noi să facem din doină, deși doina este cam același lucru. Vă spuneam și luni că româna și portugheza sunt singurele limbi în care există cuvântul (intraductibil în orice altă limbă) ”dor”, același care stă la baza celor două genuri muzicale. Dar lăsați, că noi avem manelele. Asta în cultură. În sport ce să mai zicem? Ei îl au pe Cristiano Ronaldo, noi îi avem pe tata Puiu și pe Adi Popa.
Portugalia e o țară cât jumătate de Românie, cu o populație de 10,5 milioane de locuitori. Săracii UE-ului până să venim noi, portughezii au trecut, între 2010 și 2014, printr-o criză economică mult mai gravă decât cea pe care am resimțit-o noi, în România. Mai degrabă comparabilă cu cea similiară din Grecia. Adică au intrat în incapacitate de plată și-a fost nevoie să se împrumute 79 de miliarde de euro de la organismele monetare internaționale. Șocul prin care a trecut populația (în special cea deja săracă) a fost imens. S-au scris cărți și s-au făcut filme despre suferința poporului portughez din acei patru ani, dar acum și-au revenit. Și încă binișor.
La fotbal, ce să mai zic? Nu câștigaseră nici un trofeu major până duminică. Nici măcar atunci când au găzduit Europeanul nu au reușit, învinși fiind acasă de mare surpriză Grecia. Dar nu-i nimic, că le-au luat bucuria francezilor taman când aveau, săracii, nevoie mai mare de ea. Și le-au luat-o cu stil.
Ne-am putea bucura și noi pentru ”românii vestului”, dar parcă am face mai bine să le urmăm exemplul. Sau măcar să începem s-o facem, nu să ne îndreptăm în direcția opusă, cum pare că se întâmplă acum.