Troll: ”În argoul de internet, un troll este o persoană care seamănă discordie postând comentarii inflamatorii, cu intenția deliberată de a-i provoca pe ceilalți participanți la discuție să aibă o reacție emoțională și abătând discuția de la subiectul ei inițial.”

Demult, când scriam pe un site de mare angajament și spirit tineresc numit Futezătorii, îmi luasem nickname-ul Heraclitoris. Nu pentru că aș fi știut mare lucru despre Heraclit sau pentru că aș fi fost pasionat de filosofia presocratică, ci pentru că eram sclavul jocurilor de cuvinte pe atunci și mi s-a părut unul mișto.

Între timp am mai citit și am aflat că Heraclit era mai șmecher decît îmi închipuiam eu. În primul rând, era un troll și un hater. Ca și mine, ura prostia și disprețuia oamenii în general. Chiar a zis, la un moment dat, că ”cei mai mulți dintre oameni sînt răi”. Despre cetățenii din orașul său a scris așa cum am făcut-o eu deseori despre motrenii mei dragi, poate nu chiar la fel de dur: ”bine ar face dacă s-ar spânzura cu toții [...]“. Nu știu dacă o făcea doar ca să enerveze sau chiar credea ce zicea. Și la mine granița între astea două este foarte neclară, deseori.

Apoi, era un rebel. Avea o lipsă de respect totală față de marii înaintași (”Homer ar fi meritat să fie izgonit din întrecerile poetice și bătut cu vergile” sau ”Mulțimea cunoștințelor nu te învață să ai minte, altfel i-ar fi învățat și pe Hesiod sau pe Pitagora”) și, desigur, era panteist. Or mie panteismul mi se pare și acum, după 2500 de ani, cea mai atrăgătoare și armonioasă religie. Știți voi, aia care spune că Dumnezeu e în tot Universul, în fiecare celulă a fiecărui fir de iarbă. N-o fi avut el dreptate în tot ce zicea, dar altfel era un tip destul de cool, trebuie să recunoașteți.