Ziarul Pandurul angajează redactori și reporteri. Căutăm oameni curioși să pună întrebări autorităților și personajelor interesante din societate, să scrie povești simple, dar de impact, oameni dornici să învețe o meserie în care fiecare zi e altfel. Cunoașterea Limbii Române este condiție esențială. 

Nu solicităm experiență anterioară în presă, ci doar dorința de a învăța și de a descoperi locul în care trăim. 

Dacă ești interesat să lucrezi alături de noi trimite un CV la redactia@pandurul.ro.

(închide)

Proștii noștri iubiți

E vina cuiva când e prost? Greu de spus. Într-o mare măsură, am putea zice că nu. Sigur, niște cărți și ceva educație (respectiv antrenament, pentru cazul pe care-l vom discuta azi) ar ajuta, dar astea ar veni abia într-o fază 2. În prima e musai să vină o conștientizare a faptului că ești prost. Acest pas este măreț. Să admiți că ești prost e prima etapă, dacă nu înspre vindecare, cel puțin înspre ameliorarea situației.
Noi avem niște fotbaliști foarte proști, ăștia din Națională. Dar atuul nostru este, indsicutabil, faptul că știm asta. Și ne comportăm ca atare. Nu ne dăm ce nu suntem (ca alți proști, unii chiar de la campionatul ăsta), nu încercăm ce nu putem face, n-avem aere și sub nici o formă nu ne credem câștigători dinainte. Și e drept că avem doar o înfrângere și un egal până acum, în grupă, dar adevărul e că, la cât de proști suntem, cu greu am fi putut spera la mai mult.
În fotbal e ca-n capitalism. Prostia nu este un element discutabil sau subiectiv. Nu e o părere de-ale mele, de data asta puteți să verificați matematic că suntem foarte proști. Prostia (în sensul de inabilitate) se traduce, în fotbal cel puțin, prin lipsă de valoare, iar valoarea este bine stabilită de către două părți: una care cere un preț, cealaltă care îl plătește. Am văzut, imediat după meciul nostru cu Elveția, o poză în care Hoban și Xhaka (albanez la origine, dar deh, dacă eram șmecheri veneau albanezii, polonezii și africanii să trăiască și să muncească la noi, nu în Elveția) luptându-se pentru minge. Și atunci m-a lovit așa, un fel de mândrie prost înțeleasă: păi, Hoban al nostru a costat 100.000 de euro când a fost transferat de Hapoel Beer Sheva de la Petrolul. Știți cât a costat Xhaka, cel mai nou transfer al lui Arsenal? 45.000.000. Da, ați numărat bine zerourile. 45 de milioane.
Și nu ne putem plânge că nu asta ar fi valoarea noastră, de fapt. Din contră. Ne putem lăuda că, în ciuda valorii obiective modeste, am reușit un rezultat mare în fața Elveției. Dacă vom bate Albania (ceea ce este foarte greu, abia ăla va fi un meci echilibrat și unde putem spera la mai mult), ne atingem obiectivul, iar asta va fi senzațional. Realmente senzațional, pentru niște proști mai ales. Dar sunt proștii noștri. Hai România!

Vizualizări: 480

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: