Şpaga în rate pare a fi o obişnuinţă în România, dacă este să ne luăm după ultimele mari dosare instrumentate de DNA. Rudel Obreja, un fost mare sportiv al României, a cerut şpagă un milion de euro pentru a rezolva un dosar la Înalta Curte. 200.000 avans, restul la soluţia definitivă favorabilă. Denunţătorul a pierdut procesul, a fost arestat, dar l-a tras şi pe Obreja după el. O fi vorba de Relu Fenechiu? Şi-a negociat în vreun fel autodenunţul? Rămâne de văzut. Dar, este a doua oară într-o săptămână când vorbim de şpagă de ordinul milioanelor de euro. Tot DNA susţine că Gruia Stoica a oferit trei milioane de euro, în rate, pentru a obţine un mega-contract la CE Oltenia. Şi să nu uităm de şpaga în rate de la Hidroelectrica, promisă anul trecut unor membri ai directoratului, pentru a aproba un contract dezavantajos pentru societate. În rate sau nu, vorbim în România de şpăgi de milioane de euro, de parcă am trăi într-o ţară de miliardari.

Asta în timp de milioane de români sunt împovăraţi de alt tip de rate, cele de la bănci. Guvernul a simţit foarte bine potenţialul electoral al unei facilităţi în această zonă. Românii cu venituri sub medie vor plăti timp de doi ani jumătate de rată, iar restul va asigura statul prin acordarea unui credit fiscal. Dar, foarte important, perioada de rambursare a creditului creşte cu doi ani. Când vor trage linie, românii vor constata că vor plăti mai mult, pentru că vor avea de fapt două credite, unul la bancă, altul la stat. Dar, până atunci primesc o gură de oxigen, pe care Ponta speră să o poată transforma în voturi la alegerile europarlamentare şi prezidenţiale.

Ceva îmi spune că măsura anunţată de Ponta nu este suficientă, pentru a spulbera supărarea acumulată de români în ultimul an şi jumătate. Când auzi la televizor de şpăgi de milioane de euro, în timp ce ţie nu-ţi ajunge salariul sau pensia în timp de iarnă pentru facturile la utilităţi, când te uiţi în jur şi vezi că nu sunt locuri de muncă nici măcar pe bani puţini, când şcoala îţi cere bani, când spitalul îţi cere bani, când… când… când… Ei bine, atunci Ponta va trebui să găsească şi alte păcăleli electorale, că numai cu una nu va ţine.