Să ne mai iubim țara un pic și-apoi să fugim

România va împlini, în curând, 100 de ani. În loc să-i zic „La mulți ani!“ și să mă scuz că nu pot ajunge la ziua ei pentru că presimt că or să fie și mulți țărani la petrecere, mie îmi vine în minte un sondaj recent în care 80% dintre români mărturiseau, puțin jenați de superficialitatea de care dădeau dovadă, că se consideră frumoși. De asemenea, peste 70% dintre români sunt de părere că poporul român este mai inteligent decât celelalte neamuri. În condițiile astea, nici nu mă mai mir că suntem atât de patrioți. Cum să nu iubim țara asta superbă, populată în cea mai mare parte cu oameni deștepți și al dracului de arătoși? Și cum să nu fim un picuț șovini când ne uităm pe toate clasamentele economice și-n toate cărțile de istorie și vedem că inteligența și frumusețea românilor nu au un corespondent clar în prestigiul pe care această nație l-ar merita? Cu sentimentul etern de frustrare al nedreptățiților sorții și ai lumii, ne refugiem în frumusețea și inteligența cu care ne-a blestemat Ăl-de-Sus și ne iubim cu patos mica noastră enclavă de spiritualitate și splendoare fizică.

Am stabilit, așadar, că ne iubim țara sincer și nețărmurit. Ei, și-atunci nu vi se pare că în fiecare an, de ziua ei, ne comportăm toți, români și românce, ca niște masculi insensibili și neatenți la nevoile iubitei? Ce facem noi de 1 Decembrie, de pildă? Ne distrăm. E zi liberă, facem grătare, bem țuică fiartă în curtea televiziunii originare a poporului, vedem avioane și tancuri, ne abandonăm pe noi înșine într-un hedonism cu damf rural și ne cultivăm cu migală respectul, ba chiar adorația de sine. Tot ce facem de 1 Decembrie, facem pentru noi. E bine? Nu e bine, domnilor români, nu e bine! De ziua iubitei noastre patrii s-ar cuveni să facem câte ceva și pentru ea. Sigur, ea poate să ne dea o bere și doi mici, că de, face cinste, dar cadourile? Unde sunt cadourile României? Veniți la chef cu mâna goală? De ziua ei, țara vrea fapte, nu vorbe. Vrea, precum o femeie, să-i demonstrați că o iubiți, nu să i-o spuneți. Să ne gândim, așadar. Ce și-ar dori cu adevărat România de ziua ei?

Am putea începe prin a plăti niște impozite de ziua României. E de prost gust să faci cadou bani la aniversări, dar în situații de criză ca aceasta, sărbătoritul se va bucura mai mult decât la pulovere și parfumuri. Gândiți-vă la România ca la o colegă de serviciu pentru care puneți bani ca să-i luați ceva frumos. Apropo, n-ar strica nici să muncim de ziua României, pentru România. Hai, nu mai mult decât o facem într-o zi normală, dar măcar patru ore, cu tot cu pauza de masă, am putea să ne mișcăm fundurile în economia albă și supraterană ca să-i fie țării bine. Iar dacă tot am ajuns aici, să știți că România s-ar bucura nespus ca, de ziua ei, să ne plătim cu toții biletele la autobuzele care ne duc către parada din centru. Tot de ziua ei, României i-ar plăcea să votăm chiar dacă nu primim mită electorală și v-ar ruga frumos ca de data asta să vă gândiți mai bine înainte să puneți ștampila, că tot voi vă plângeți pe urmă că arată săraca prost și că e mai urâtă decât atunci când ați cunoscut-o, ca și când ar fi vina bietei țări că s-a neglijat, nu a modului inept în care mânuiți voi democrația.

Vizualizări: 111

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: