Să nu ucidem oameni buni, oameni buni!

Am fost în Budapesta şi am stat trei zile. M-am cazat lângă gară şi am stat mult pe lângă refugiaţi. Gara din Budapesta e o clădire frumoasă, în faţa căreia e o piaţă imensă. Sub piaţă e un pasaj pietonal la fel de mare, care dă, printre altele, la staţia de metrou. Atât piaţa cât şi pasajul erau înţesate de oameni care dormeau pe jos, până vineri seara. Nu ştiu câţi să fi fost, probabil zeci de mii. Foarte mulţi copii, foarte multe femei. Mirosul era greu de suportat, după cum vă imaginaţi. Dar vă asigur că nu doar musulmanii put dacă sunt lipsiţi de acces la apă de spălat, ci şi creştinii. De fapt, acesta este miezul discuţiei.

Că musulmanii și creștinii sunt cam tot la fel. Sunt oameni. Ca și budiștii, ca și hindușii, ca și ateii, ca și bărbații, ca și femeile, ca și homosexualii, ca și inginerii, ca și ziariștii, ca și negrii, ca și albii, ca și galbenii, ca și ecologiștii, ca toată lumea. Sigur, fiecare dintre noi avem background-uri diferite. Educația este una dintre cele mai importante chestiuni. Confruntată cu lipsa de educație, oricare dintre categoriile înșirate mai sus va avea probleme de adaptare, și acum nu ne referim la eventuala adaptare într-o țară de adopție, ci la adaptarea la viață, în general. Lipsa de educație poate duce la cel mai nasol lucru într-o societate: la infracționalitate. Din fericire, societățile civilizate au arătat că știu să țină sub control această problemă prin legi. Acceptarea legilor unei țări, din moment ce trăiești în ea, este inerentă, și vine pe măsură ce te obișnuiești cu ceea ce se presupune a fi un loc nou de viață. Este absurd să crezi că musulmanii ”nu acceptă legile” Occidentului, pentru că dacă nu le vor accepta vor fi pedepsiți și de autorități, și de societatea în care și-au propus să coexiste cu creștini.

Categoric, faptul că soluțiile la această criză a refugiaților sunt foarte greu de găsit și că Europa dansează pe sârmă acceptându-i este perfect adevărat. Eu însumi nu mă simt pregătit să dau soluții, dar sunt foarte pregătit să spun că să lăsăm niște oameni să moară nu este și nu poate fi niciodată o soluție. Aud că aceasta este o strategie de invazie, de fapt, iară nu o criză umanitară. Sunt pregătit să admit și faptul că există și musulmani rău intenționați între cei care au plecat spre Vest. Ba chiar sunt aproape convins. De asta și spun că va fi greu. Dar să lăsăm să moară fie și un copil nevinovat din 100 de oameni pentru că ceilalți 99 au planuri mârșave, asta e de neacceptat. Așa cum e de neacceptat să condamni o etnie, o religie sau o națiune pentru că o parte a acelui grup eterogen este rea. În numele lui Dumnezeu (oricare ar fi sau n-ar fi el), credeam că am scăpat de generalizările astea criminale odată cu dispariția din viață și din istorie a lui Hitler.

Vizualizări: 141

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: