Băsescu a mai făcut o dată opoziţia KO prin numirea lui Teodor Meleşcanu la şefia serviciilor secrete.  Bietul Crin Antonescu, care a aflat ultimul de numire, s-a făcut de tot râsul încercând să contracareze efectul acestei numiri în masa electoratului. De câţiva ani buni el tot strigă din toţi rărunchii “Jos Băsescu” şi acesta în loc să fie supărat îi promovează liderii partidului în funcţii înalte ale statului. Înaintea lui Meleşcanu a fost promovat la acelaşi serviciu secret actualul prim ministru, iar la Serviciul Român de Informaţii a fost instalat Petru Maior, un  membru marcant al PSD. Metoda, să recunoaştem diabolică, nu are decât să discrediteze capii opoziţiei care nu pot spune că au fost lăsaţi deoparte din moment ce oamenii lor conduc acum Guvernul şi principalele servicii de informaţii. Dincolo de toate acestea, Meleşcanu n-a fost  fair-play când a acceptat numirea fără să-i spună şefului său de partid lăsându-l pe acesta în ofsaid în văzul întregii lumi. Având în vedere antecedentele sale de om al serviciilor, care s-a plimbat de la trandafiri la garoafă, a încălecat pe săgeată şi a aterizat în grădina singurului trandafir, am putea spune că este consecvent. Unde-i ordin, cu plăcere! Ameninţarea lui Antonescu cu datul afară din partid a noului şef al Serviciilor de Informaţii Externe este făcută la nervi şi nu cred că poate fi dusă la capăt pentru că nici când a fost numit Ungureanu la aceste servicii nu l-a dat nimeni afară din PNL. Triunghiul Meleşcanu, Ungureanu, Maior face ca toate informaţiile interne şi externe să fie în mâna unor persoane aflate anterior în opoziţie. Teoretic, opoziţia n-ar avea nici un motiv să continue politica dezastruoasă de până acum, ba din contră, cred că motive de bombăneală ar avea PDL-ul ai cărui membri n-au fost preferaţi pentru asemenea posturi sensibile şi cu mare responsabilitate. Îmi aduc aminte la începutul formării coaliţiei USL că Băsescu le-a dat termen de funcţionare până în primăvara acestui an. Discordia, zâzania şi suspiciunea care s-au instalat în interiorul ei prin diverse manevre bine gândite, mă face să cred că termenul va fi respectat. Nu poţi să duci un partid istoric de dreapta în stânga fără să suferi consecinţele! Se pare că surprizele nu se opresc aici. Ca lovitură politică şi de imagine numirea lui Meleşcanu este într-adevăr una greu de digerat, atât de liberali cât şi de social democraţi. În realitate, instalarea la cârma Serviciului de Informaţii Externe a unei persoane de 70 de ani, după ce el a fost condus de o persoană de 40 de ani va fi greu de digerat de ofiţerime. Vor fi diferenţe de mentalitate, de abordare şi de multe altele. Ca să-şi poată încheia cariera profesională şi politică din scaunul pe care tocmai a fost numit, Meleşcanu poate să adopte conduita diplomatică din care se va lăsa fotografiat, intervievat şi plimbat pe la tot felul de sindrofii oficiale. O aplecare mai profundă asupra problemelor ar putea naşte asperităţi de care nu cred că are nevoie. Vom trăi şi vom vedea!