Presat de rudele apropiate și de colegii de bancă din Camera Deputaților să zică și el ceva în Parlamentul ăla, dacă tot își lasă părul pe toate scaunele și covoarele, Remus Cernea și-a regăsit singura vocație: aceea de ateu. Zis și de necrezut: Cernea pregătește un proiect de lege prin care să taie finanțarea bisericii de către stat. Sigur, nu se pune problema legitimității cererii, care altfel mi se pare de bun-simț. Doar a omului.

Remus Cernea a pus carul înaintea boilor. Și-a descoperit meseria de ateu înainte de oricare alta. Eu știam că oamenii trebuie să facă ceva măreț în viață și apoi lumea să se întrebe dacă acele personalități extraordinare cred sau nu în Dumnezeu. Aș fi fost curios, într-adevăr, ce părere ar fi avut Einstein despre subvenționarea bisericii de către stat. Dar zău că mi se pare degradant pentru ateii din întreaga lume să-i văd reprezentați de Remus Cernea.

Cred că domnul Cernea și-a trecut ateismul și în CV, la rubrica de aptitudini. În plus, a descoperit că să fii anti-preoțime dă foarte bine, mai nou, pe meleagurile noastre hipsterești. Așa că încearcă și el marea cu degetul, că nu-l doare foarte tare mâna. Cel mult se alege cu niște degete roșii, după ce-i arde Ponta vreo două. Poate chiar cu niște picioare roșii, dacă e să-l luăm pe Mazăre în serios.

Cel mai amuzant ar fi să existe Dumnezeu și Remus să se trezească la judecata de apoi. Iar Dumnezeu să-l întrebe ce-a făcut el pe pământ în toți anii ăia. Iar lățosul să zică pufnind în râs:

- Nu creeed! N-o să mă mai prinzi de data asta, Dan Negru!