Înainte să plecăm la război din cauza imbecilității lui Ponta, o scurtă poveste. Rolul ei este să demonstreze că iepurele sare de unde nu te aștepți și, mai important, că propriii noștri copii nu sunt o cauză pierdută, cum poate greșit s-a înțeles din textul de ieri. Când o să fiu milionar în euro, n-o să mai fiu. Pentru că instantaneu o să-mi cheltuiesc banii pe câini și copii. Între copiii orfani și săraci, nebăgați în seamă și neduși la școală, se ascund câțiva dintre oamenii care pot schimba viitorul întregii omeniri.

Povestea începe la sfârșitul secolului XVIII, în Bavaria, cu un copil foarte sărac, rămas orfan la 10 ani. Un industriaș local, rudă îndepărtată, îl ia sub aripa sa, dar îl exploatează și-i face viața un iad. Timp de trei ani, copilul este pus să lucreze zi și noapte la fabrica de sticlă a industriașului, într-un mediu foarte toxic. De școală, tutorele nici nu voia să audă. ”Tu ești aici datorită mie, așa că o să mă ajuți cu muncile!”, îi spunea. Când copilul împlinise 14 ani nu fusese nici o zi la școală, așadar. Și atunci se întâmplă accidentul: în urma unei explozii, casa industriașului se prăbușește și copilul este îngropat de viu în subsolul în care amesteca neîncetat în cazanul din care urma să rezulte sticlă. Salvat miraculos, copilul este luat în îngrijire de prințul Bavariei de la acea vreme, Maximilian Joseph, un cunoscut filantrop al vremurilor (cu atât mai mult cu cât gesturile de caritate erau practic inexistente în epocă). Prințul îi dă puștiului o bursă și ocazia să lucreze la Institutul de Sticlă din Regiune. Nu avea să regrete.

Puștiul urma să devină unul dintre cei mai mari oameni de știință ai tuturor timpurilor, poate al doilea după Newton ca importanță, cronologic vorbind. Acesta nu doar că a făcut din Bavaria cel mai mare și influent producător de sticlă al epocii, ci a revoluționat fizica secolului XIX, descoperind (cu ajutorul excepționalelor prisme făcute cu mâna lui) că lumina are mai multe culori, că există culori pe care nu le percepem cu ochiul liber (punând astfel bazele descoperirii infraroșiilor, ultravioletelor, razelor gamma ș.a.m.d.) și, mai ales, că în univers există o forță aproape la fel de importantă ca gravitatea, numită materie neagră. Fără existența materiei negre în calcule, eforturile lui Newton în ceea ce privește legile gravitației sau ale lui Einstein în ceea ce le privește pe cele ale relativității ar fi fost zadarnice, pentru că nu s-ar fi verificat. Pe puști îl chema Joseph Fraunhofer și a murit la doar 39 de ani din cauza unei boli cauzate de expunerea prelungită la elemente toxice din vremea când lucra în fabrica de sticlă. Nu a murit, însă, înainte să arate cât de important este să le dăm copiilor șansa să învețe.