Trebuie să fie greu să fii procuror sau judecător. Eu n-aș putea, oricât de dispus și de capabil aș fi să învăț drept, mai ales penal. Pentru că eu sunt ceea ce se numește un hater. Sunt coleric și un pic răzbunător, drastic și mult prea lipsit de răbdare. Sunt unii oameni pe care i-aș trimite la pușcărie înainte să apuc să văd toate probele, doar pentru că simt eu adânc în mine că așa ar merita. Or, democrația și statul de drept nu funcționează, bineînțeles, așa.

Gabriel Oprea este pe lista scurtă de oameni care cred că merită să facă pușcărie. Nu mă întrebați de ce, v-am spus că-s nedrept și neprofesionist. Sper, totuși, că procurorii și judecătorii care îi vor judeca dosarul de abuz în serviciu să nu fie ca mine. Sper, evident, ca Gabriel Oprea să facă pușcărie doar dacă se va demonstra că e vinovat.

Până atunci, nu pot decât să fiu sincer cu mine și cu antipatiile profunde pe care le nutresc. Am urmărit conferința de presă a lui Oprea de ieri cu o greață monumentală și reală, de două-trei ori chiar mi-am controlat cu greu impulsul de a voma. Gabi Oprea, oportunistul absolut, generalul de izmene reci care a fost la putere mai mereu fără să-l voteze nici dracu, chintesența arivismului și-a sistemului (vorba cuiva) ticăloșit, taman el se declară o victimă. Și a cui credeți? ”A luptei pentru putere”, băi, frate! Dar nu ți-e, mă, pensatule, rușine așa un pic? Păi ți-a cerut cineva să te implici în lupta asta, mă, analfabetule?! Interesul național, zici? Păi, băăă, boule, interesul ăla național presupune în capul listei TOCMAI ca nenorociți ca tine să nu ajungă în funcții de conducere. Ăsta e adevăratul interes național, ca tu să dispari din viața publică și să continui să-ți îndeplinești ambițiile la o scară mult mai mică, în calitate de șef de CAP sau șef de poliție prin vreo localitate uitată de Dumnezeu. Vezi, mă, cât de domn sunt? Nu vreau să mori de foame, fraiere, doar să nu-mi mai fie rușine cu țara asta!

Asta îmi mai lipsea ca să izbucnesc, Găbițule, ți-o spun sincer! Să te plângi tu că te afectează lupta pentru putere. Adică lupta aia în care tu te-ai băgat mereu ca o damă de companie ieftină, doar pentru niște mici avantaje personale. Care interes național, cumetre? Cum mama dracului avea țara de câștigat că mergeai tu cu girofar să te tunzi? Ce armată ai condus matale, ce cuceriri ai făcut, de cine ne-ai apărat? Ce legi bune ai dat, ce te recomandă? Ce cauți în viața noastră? De ce mai exiști, la un sfert de secol după revoluție?

Iată niște întrebări retorice la care nu aștept vreun răspuns de la domnul Oprea. Dar măcar justiția ar putea să-mi lămurească unele chestii.
PS – odată cu conferința asta care mi-a stricat ziua, am aflat și eu, în fine, de la ce vine UNPR: Uniunea Națională pentru PROGRESUL României. Ah, da! Iată, ce cuvânt frumos! ”Progres”, atâtea conotații moderne, sincere și care sunt de natură să-ți dea încredere în cei din spatele proiectului! Hai sictir, mă, nenorociților!