Se pregăteşte o lege care să facă vaccinarea copiilor obligatorie, date fiind condiţiile în care tot mai mulţi părinţi cred că există o conspiraţie la nivel mondial care vrea să ne determine să ne vaccinăm copiii, punându-le astfel viaţa în pericol. La asta s-a ajuns. Dar cum? Cum s-a născut această neîncredere de tip paranoid în sistemul medical? Cum se poate ca rata de vaccinare să scadă dramatic, cu 20%, în 2014 faţă de 2013? Şi, mai ales, cum s-a născut pericolul real ca, din cauza prostiei noastre, să reînceapă să ne moară copiii din cauza unor maladii pe care le credeam de mult vindecate?

Am citit mult despre subiect, dar un text de pe Hotnews al lui Vlad Mixich mi se pare, de departe, cel mai pertinent şi care explică cel mai obiectiv, fără excese de la care (în mod evident) autorul se abţine, cum au ajuns românii fără pregătire medicală să creadă că se pricep mai bine decât medicii. Primul lucru pe care îl subliniază autorul este că, la urma urmei, este firesc ca părintele să considere, până la un anumit punct, că el este primul care îşi doreşte binele şi siguranţa copilului său, deci şi acela în măsură să decidă ce presupune acest bine şi această siguranţă. Prin urmare, părinţii se angajează în studii nesfârşite pe internet. Apare însă o problemă: la o căutare similară a subiectului ”vaccin”, prima pagină în limba engleză a Google dă aproape exclusiv surse de încredere, care spun că e bine să-ţi vaccinezi copilul, în timp ce o primă pagină în română abundă în bloguri obscure şi alte surse ciudate în care se spune, în majoritatea lor, că vaccinarea trebuie refuzată de părinţi, dacă aceştia vor binele copiilor. Apare, astfel, o problemă gravă, explicată de Mixich printr-o serie de statistici: 72% dintre români folosesc internetul pentru a căuta informaţii de natură medicală şi 85% dintre noi considerăm de încredere orice informaţie medicală găsită pe internet. Din păcate, însă, aceleaşi statistici spun că informaţiile medicale disponibile online sunt greşite în 59% din cazuri. Sunt evidente, aşadar, dificultăţile (dacă nu incapacitatea) noastre de a discerne informaţiile adevărate de cele false. Când deja terenul este pregătit de conspiraţiile anti-vaccin, este normal ca sămânţa îndoielii să încolţească în sufletele părinţilor, alimentată, desigur, şi de condiţiile mizerabile din spitalele româneşti.

Dar discuţia care se pune, deja, este mai presus de subiectivism şi de scârba noastră faţă de sistem. Acum, fără o tratare serioasă şi responsabilă a unei chestiuni din ce în ce mai delicate, ne-am putea întoarce înapoi în vremuri pe care le sperasem pierdute pentru totdeauna. Există vaccinuri şi vaccinuri. Unele sunt extrem de importante şi ar trebui, spun specialiştii, făcute obligatorii. Există multe ţări în care părinţii care nu fac copiilor vaccinul împotriva poliomelitei, de pildă, sunt pedepsiţi cu închisoare. Mixich spune aşa: ”trebuie să fii foarte dur cu un părinte care nu-şi vaccinează copilul împotriva poliomelitei, sever cu cel care nu-l vaccinează împotriva pojarului, dar înţelegător pentru acela care nu face vaccinul anti-HPV”. Discuţia este lungă, aşadar, dar concluzia e aceeaşi: încercaţi, pe cât posibil, să nu vă creşteţi copiii în România. Devine un mediu din ce în ce mai toxic şi chiar mai periculos.