În bipolaritatea mea, astăzi sunt vesel și încrezător. Am împlinit trei ani de Kamikaze, revistă creată pentru a muri, și încă sunt și suntem în viață. Cum să nu te bucuri? Niciodată ”Banzai-ul” nu a fost mai prelung, nici Ilie Dobre cu ”Gooool”-ul lui nu l-ar putea depăși. Cum să nu te bucuri de viață, chiar și conștient de iminența morții? De fapt, mai ales atunci!

Adrian Năstase, de exemplu, sunt convins că se bucură de viață. Habar n-am dacă într-adevăr a încercat să se sinucidă, pe vremea când i se înecase flota de corăbii. Sincer, nu cred, din motive solide și pe care le-au tot expus nenorociții ăștia de iconoclaști, în decursul timpului. Dar sunt sigur că acum Năstase trăiește mai frumos, mai dedicat și mai conștient de marele dar care i s-a oferit. De aceea, nu cred că este foarte afectat de noul dosar penal care i s-a deschis, ăla cu cartușele.

Nu de alta, dar, dacă încă ar fi depresiv, ar fi nasol pentru el. Pentru că e penibil și ironic. Gândiți-vă: să încerci să te sinucizi pentru că ai fost condamnat la închisoare și, din cauza încercării tale eșuate de sinucidere, procurorii să fie nevoiți să investigheze și să găsească la tine în casă noi motive de condamnare? Hahahaha, ce nasol! Practic, putem spune că Năstase ar mai putea lua niște ani de pârnaie tocmai pentru că a încercat să pretindă că se sinucide. N-ar fi drăguț? Ba ar fi. Între timp, însă, fostul premier își trăiește viața și își consumă milioanele. Vorba noastră, a celor de la Kamikaze, atunci când Andrei Năstase s-a lamentat pe Facebook spunând „Se împlinesc opt luni de la condamnarea tatălui meu şi ar fi putut să fie acasă". Da, ar fi putut să fie acasă, iar tu ai fi putut să conduci o Dacia Solenza la mâna a doua, să stai la un semidecomandat cu trei camere, să fi avut o mătuşă săracă şi să fi terminat un liceu obscur din capitală. Ei, nu-i aşa că opt luni nu mai pare atât de mult?