Preşedintele Klaus Iohannis reuşeşte, aproape miraculos, să aibă o agendă complet diferită de cea a ţării. Toată lumea ar fi curioasă să afle ce ştie preşedintele despre culisele conflictului Udrea-Coldea, de exemplu. Sau care ar fi părerea lui Iohannis despre faptul că DNA a avut curajul să pună cătuşele unor anumiţi demnitari abia după plecarea lui Băsescu de la Cotroceni. A ţinut DNA dosare ascunse la presiuni sau din interes politic?

Ei bine, aproape nimic din ce este pe agenda televiziunilor de ştiri nu are legătură cu agenda lui Iohannis. E bine? E rău? Preşedintele României comunică mult pe facebook, unde ne vorbeşte despre Muzeul Ţăranului Român şi importanţa culturii pentru spiritualitatea poporului român, despre Iuliu Maniu şi importanţa istoriei şi a patriotismului, despre sport şi despre importanţa lui pentru sănătatea românilor. Iohannis ne vorbeşte despre credinţă, despre personalităţi, despre sprijinul pe care trebuie să-l dăm celor năpăstuiţi. Şi despre justiţie, dar numai la nivel de principii, despre cum trebuie organizate instituţiile statului, despre cum vede politica externă a României.

Iohannis reuşeşte să fie un preşedinte normal, într-o ţară normală, în care pare că trăieşte numai el. Noi, ceilalţi, suntem prinşi de semnificaţia gestului Elenei Udrea din Parlament. De ce şi-a dus mâna la nas, cui i-a transmis mesajul, o fi de bine – nu te torn – sau taman invers, adică a ameninţat pe cineva. Noi, ceilalţi, vrem să ştim de ce comisia de control a SRI se face preş în faţa lui Coldea. Şi cine sunt politicienii, în afară de Hrebenciuc, descoperiţi cu conturi în Elveţia. Vrem să ştim totul despre hoţiile actualilor şi foştilor guvernanţi, vrem să ştim care politician la ce partid mai pleacă şi ce negociază. Nu mai avem timp să citim, să gândim, să trăim, să ne bucurăm de o viaţă normală. Vă recomand totuşi, din când în când, să faceţi o vizită în ţara lui Iohannis. Poate părea plictisitor, dar aşa este uneori normalitatea.