Știu, 2013 e nasol, până acum. Nu disperați. Se poate și mai bine. Pe optșpe iunie ’42 se naște Paul McCartney, la doar câteva ore distanță de Roger Ebert. Pentru că avea necazuri cu icterul în maternitate sau gen, mă-sa Mary i-a vorbit cu înțelepciune, așa cum își va fi amintit mai târziu în ”Let It Be”. Eu am auzit de el ceva mai târziu, mic fiind, prin gimnaziu, când am ascultat ”Yesterday” pe un disc de vinil de prin casă. Dragoste la prima ascultare. Nu prea rupeam engleză și nu știam cum se spune la ”ieri”, așa că am dedus că omul zice ”Yes Today” și, pentru câțiva ani, a rămas așa. Yes Today în sus, Yes Today în jos, pînă printr-a opta, când am cumpărat prima casetă cu Beatles, din fața magazinului VoxMaris din Motru. Paul McCartney avea să-mi marcheze profund și adolescența tulburată de pasiuni nefaste. Până în clasa a unșpea strânsesem, deja, toate albumele oficiale The Beatles. Cam tot atunci am terminat primul caiet studențesc cu versurile cântecelor lor. Mi-ar fi rușine să recunosc că le-am și tradus. Ei, uite c-am făcut-o. Parcă zisesem ceva și de Roger Ebert, nu? Pe ăsta l-am descoperit prin anul I de facultate, pe vremea când vedeam câte trei filme pe zi. A rămas și-acum criticul meu de film preferat, dintre cei trei pe care îi știu.

În ’42, ca să fiu scurt, Nikolai Trusevich (fost portar la Dinamo Kiev, înainte de război) murea de foame. Așa că nu s-a gândit de două ori când un localnic de origine germană căruia îi mergea bine l-a însărcinat ca, în schimbul unui job, să refacă o echipă de fotbal alături de foștii coechipieri de la Dinamo Kiev. După mai multe meciuri câștigate cu tupeu în fața unor echipe nemțești, ucrainenii flămînzi ai lui Trusevich dau piept, pe 9 august, cu echipa neînvinsă formată din membri ai Luftwaffe, în fața unui stadion plin, în Kiev. Înainte de partidă, un oficial SS îi vizitează pe ucraineni la vestiare și le pune în vedere că nu au voie să câștige acel meci. În caz contrar, li s-a spus că nici unul din ei nu va rămâne viu. După ce refuză să execute salutul nazist la începutul meciului, FC Start câștigă detașat. La 5-3, pe final de meci, atacantul ucrainean Kalenko a driblat și portarul neamț și a rămas singur cu poarta goală. Când toată lumea credea că va da gol, Kalenko s-a întors și a început să-i dribleze din nou pe nemți, dar în sens invers, spre propria poartă. Umilirea echipei SS-ului a fost salutată cu o explozie de bucurie din tribune. După meci, nemții s-au ținut de cuvânt. Pe unii i-au omorât direct, iar pe restul i-au aruncat în lagăre.

www.mantzy.ro