Câteva sute de salariaţi de la Complexul Energetic Oltenia au refuzat până în prezent să semneze acte adiţionale prin care să accepte tăierea salariului sau trecerea pe alte funcţii. Au refuzat pe bună dreptate, pentru că administraţia CE Oltenia nu are un plan de reorganizare sau criterii pe baza cărora să ia astfel de măsuri. Salariaţii sunt trecuţi de pe studii superioare de posturi necalificate pentru că au făcut parte dintr-un partid anume sau pentru refuză să se înscrie în sindicatul înfiinţat cu sprijinul administraţiei, cu scopul distrugerii sindicatelor care urmăresc interesul salariaţilor.

CE Oltenia nu-i poate sancţiona legal pe salariaţii care refuză semnarea actelor adiţionale, care ar deveni legale doar prin acceptul salariatului, dacă acesta nu ar fi dat sub presiune. Una din pedepsele aplicate de administraţia CE Oltenia salariaţilor care nu acceptă schimbările abuzive este luarea oricăror atribuţii. Sunt sute de oameni care primesc de luni bune, unii de aproape un an, salarii măricele, fără să facă nimic. Asta pentru că nu primesc nici un fel de sarcină de serviciu, li s-au luat calculatoarele, birourile. Angajaţii merg la serviciu, semnează condica, stau opt ore într-o stare de stres, disconfort. Ştiu că primesc salariul degeaba, o consideră tot o formă prin care să fie umiliţi, pentru că ştiu şi faptul că au muncit corect zeci de ani pentru compania care acum se numeşte Complexul Energetic Oltenia. Şi ar vrea să muncească la serviciu, nu să stea. Ciurel şi Răuţ au înfiinţat un fel de departament de tăiat frunze la câini, unde au mutat sute de salariaţi TESA şi nu numai. Mulţi foşti directori sunt în această situaţie, de la Motocu, Bălăşoiu, Trotea, până la Daviţoiu sau Burlan, pe care Ciurel nu-i foloseşte, ca să pară că munceşte numai el.

Pe de altă parte, un „departament” mult mai vechi, cred că are zeci de ani la activ, este cel al salariaţilor plătiţi fără să vină la serviciu. DIICOT a dat exemplul unui lăcătuş mecanic plătit la Roşiuţa de cel puţin patru ani, timp în care acesta nu a fost la serviciu, ocupându-se de proxenetism. Cazul nu a atras atenţia nimănui, pentru că la cariere sunt zeci de salariaţi care nu vin la serviciu decât atunci când sunt anunţate controale, oameni despre care salariaţii ştiu din auzite că le sunt colegi, că sunt pe foile de pontaj şi pe statele de plată, dar lucrează pe la casele şefilor, ca grădinari, menajere, constructori şi aşa mai departe. Dacă Ciurel vrea să fie credibil cu reorganizarea pe care o face, poate ar trebui să înceapă prin a identifica salariaţii plătiţi de ani buni fără să se ducă la serviciu. Sau poate ar trebui DIICOT să extindă cercetarea în acest sens.