GORJ TV vă prezintă în cadrul emisiunii „Cine a fost odată-n Gorj” de luni, 17 octombrie 2011, o poveste a cetăţii dacice de la Polovragi în relatarea profesorului Nicolae Simionescu, autorul singurei monografii a localităţii Polovragi.

Mai puţin accesibilă publicului larg, Cetatea dacică de la Polovragi este construită la o altitudine de peste 1000 de metri pe platoul Padeşul din Munţii Căpăţânii. Datarea istorică o plasează în secolul I î.Chr în perioada Burebista, cetăţuia a folosit se pare ca loc de refugiu pentru un trib dacic din zonă. Mai târziu, romanii au folosit fortificaţiile pentru apărarea drumului de plai ce trecea prin Cheile Olteţului peste munte, prin Pasul Urdele, spre Sarmizegetusa.

Telespectatorii pot vedea imagini de pe „Platou” şi  “Crucea de piatră” – crucea ridicată aici de căpitanul de plai Ursache, în 1808. Crucea marchează şi amplasamentul complexului dacic, construit în perioada Burebista (sec. II-I î. Chr.) şi folosit atât pentru refugiul unui trib dacic ce trăia pe terasa Olteţului, cât şi pentru apărarea de către romani a drumului de plai ce trecea prin Cheile Olteţului peste munte, prin Pasul Urdele, spre cetatea de reşedinţă a Daciei, Sarmizegetusa, din Munţii Orăştiei.

Cele mai importante legende care circulă pe seama acestei cetăţi se leagă de cultul lui Zamolxis. Se pare că în trecut exista un tunel care lega cetatea de peştera aflată în apropierea mânăstirii.  Se spune ca Zamolxis intra şi ieşea pe aici în locuinţa lui secretă din inima muntelui. Se mai spune  că pe aici dispăreau dacii din cetatea asediată şi apăreau altundeva, departe, băgând spaima în romani. Mai reţinem şi povestea unei alte peşteri din Polovragi unde,  în anul 1926, călugărul Sebereanu a trăit, complet izolat de lume, doi ani. Pustnicul a murit în peştera amintită, şi tot acolo a fost înmormântat. În anul 1992 a fost scos la suprafaţă şi îngropat la Mânăstirea Polovragi, al cărei stareţ fusese cândva.

Cornel ŞOMÂCU