Dacă tot au trecut ăştia legea lustraţiei aiurea, la decenii bune de când era cazul şi când trag să moară de bătrânete toţi comuniştii, mai puţin nea Ilici, aş vrea ca lustraţia asta să se aplice şi pentru cei care folosesc ”care” în loc de ”pe care” la acuzativ şi ”decât” în loc de ”doar” când nu e o negaţie. Asta ca să nu zic direct că-i vreau morţi, că mă veţi acuza de intoleranţă şi extremism. În plus, am eu însumi mulţi prieteni care fac această greşeală şi unii îmi sunt chiar simpatici. Momentan, aşadar, mă mulţumesc să nu li se permită accesul în funcţii publice. Sunt atât de deranjante aceste două mizerii încât până şi ”care este”-le lui Vanghelie sună melodios, în comparaţie.

Mai mult, doamnelor şi domnilor, dacă mă votaţi într-o funcţie de conducere (nu m-am hotărât încă pentru ce candidez) vă promit întocmirea unei legi care să prevadă scăderea cu 50% a salariului bugetarilor care folosesc ”care” în loc de ”pe care”. Şi cu 75%, dacă-i vorba de profesori! Să vedeţi atunci cum va respira bugetul de stat cu toţii plămânii ”care” îi are! Când stau să mă gândesc că am avut şi prim-ministru care o făcea pe asta, îmi vine iar să plec din ţară.

Şi acum ”decât”. O boală a oltenilor, din ce-am remarcat. În Oltenia, cred că nici profesorii universitari nu ştiu la ce se foloseşte ”doar”-ul ăla, în Paştele lui! ”Am decât zece lei la mine”, ”a fost decât 1-0”, ”am mai rămas decât noi la film”, decât în sus, decât în jos, ”doar” niciodată. Când aud ”decât” în loc de doar, desconsider instantaneu persoana respectivă. Cu semianalfabeţii nu pot să fiu tolerant, nici nu pot să am încredere în ei. Cum adică ”decât”? Sunteţi nebuni la cap?! Ieşiţi acasă şi reveniţi în discuţiile cu oamenii atunci când învăţaţi cum să le purtaţi.