Aurel Medințu, membru al Directoratului Complexului Energetic Oltenia, care se ocupă de partea energetică a societăţii, a aflat cu stupoare ca la Rovinari s-a spart un cazan. Părea destul de supărat în intervenția telefonică prin care a anunțat nenorocirea, dar trebuie să-l liniștim  spunându-i că acel cazan  nu era de țuică, ci de ardere a cărbunelui pentru producerea energiei electrice.

Toate cazanele din termocentrale se sparg din doua motive principale. Unul ar fi legat de vechimea lor și cel de-al doilea de proasta lor exploatare şi lipsa reviziilor periodice. Se știe de mulți ani că reparațiile la toate obiectivele principale din termocentrale s-au făcut și încă se mai fac de firme specializate, care se numără pe degetele de la o mână și care de regulă subcontractează lucrările. De  proasta calitate a lucrărilor nu sunt neapărat responsabile firmele, ci salariaţii Complexului  care au făcut recepția şi au atestat prin semnătura lor ca reparatorii și-au făcut treaba pentru care și-au luat, e adevărat, mulţi bani.

Dacă până acum reparaţiile se făceau de firme specializate și tot existau probleme în exploatare, acum Directoratul, se pare, a hotărât să facă reparațiile cu forțe proprii, pentru a reduce costurile cu astfel de activităţi. Sigur ca e greu să comentezi asemenea decizie, pentru că geniile din Directorat ar trebui să știe că intervențiile la astfel de obiective se fac în urma obținerii unor autorizaţii speciale, care probabil costă mai mult decât preconizata economie pe care și-au propus-o. Mai bine ar inventaria Directoratul utilajele din carierele de exploatare a cărbunelui şi ar observa cam câte utilaje sunt închiriate de la terţi și câţi bani se plătesc pentru ele chiar si atunci când acestea stau. Dacă ar face acest lucru ar constata cu uimirea care-i caracterizează de la un timp că acolo se pot face economiile substanţiale, că acolo sunt într-adevăr costurile uriașe care grevează tona de cărbune extras și că de acolo se pot obţine banii de care au atâta nevoie. Numai că situația încâlcită din cariere este atât de sensibilă, încât cum se vor lua de utilajele terților, cum vor zbura unii din funcțiile în care au fost puși tocmai pentru a păzi astfel de activități. Așa că, băieţi, e mult mai comod să trimiteţi TESA în producţie, chiar dacă ştiţi că oamenii ăia nu vor rezista acolo, decât să va atingeți de lucrurile reale și sensibile pe care le tolerați devenind complici la jaf.