A interpretat roluri ce au adus zâmbetul pe feţele copiilor şi roluri ce au întristat spectatorii. A fost pe rând Scufiţa Roşie, Sally în musicalul „Eu şi fata mea”, Lena în piesa „Leonce şi Lena”, Irina în piesa „Trei surori” sau Peggy în spectacolul „Frankie e ok, Peggy e şi ea bine şi totu-i cum nu se poate mai bine”. Actriţa Mădălina Ciobănuc a învăţat câte ceva de la fiecare personaj pe care l-a interpretat şi pentru fiecare a dăruit câte o bucăţică din sufletul său.

Deşi dorea iniţial să urmeze o carieră în medicină, Mădălina Ciobănuc a devenit actriţă. Decizia de a urma Facultatea de Arte a fost luată graţie profesorului de la Cercul de teatru, cerc la care era înscrisă încă din clasa a X-a. „În clasa a XII-a mă pregăteam să susţin examenul pentru a intra la Facultatea de Medicină, dar domnul de la cercul de teatru m-a îndrumat către o facultate de profil. Până atunci nu mă gândisem niciodată să mă îndrept către teatru. Mergeam la cercul de teatru doar ca divertisment, ca regăsire”, spune Mădălina Ciobănuc. În timpul facultăţii pe care a urmat-o la Constanţa, ea fiind din Medgidia, a colaborat foarte mult cu teatrul din localitate. Rolul pe care l-a interpretat de cele mai multe ori în perioada facultăţii fiind „Ana” din piesa „Take, Ianke şi Cadâr”. Timp de doi ani de zile a evoluat pe scena Teatrului de Nord din Satu Mare, iar de trei ani de este angajata Teatrului „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu, fiind distribuită în rolurile principale din piesele „Trei surori”, „Leonce şi Lena” sau „Me and my girl”. Actriţa Teatrului „Elvira Godeanu” spune că pentru musicalul „Me and my girl”, în regia lui Achille Roseletti, s-a lucrat opt luni de zile.

Un personaj nu trebuie judecat

Pentru fiecare personaj în parte lucrează la fel de mult şi pune aceeaşi bucurie pentru a-l realiza. Prin intermediul unui personaj se pot spune foarte multe lucruri, iar publicul, la rândul lui, poate trage concluziile necesare. „Noi pe scenă nu facem altceva decât să arătăm viaţa într-un anumit fel. Fiecare rol în felul lui e greu pentru că trebuie să pui o bucăţică din sufletul tău acolo şi să creionezi personajul astfel încât cel care te priveşte nu trebuie să te vadă pe tine, ci pe acel personaj. Acolo este munca de a crea un personaj şi de a nu-l lăsa la voia întâmplării”, menţionează Mădălina Ciobănuc. Un personaj nu trebuie niciodată judecat de cel care îl interpretează, ci trebuie prezentat publicului aşa cum e el, cu bune şi cu rele. „Un personaj are o credinţă anume, o lume a lui în care trebuie să crezi şi pe care să o transpui astfel încât cel din sală trebuie să înţeleagă de ce a reacţionat într-un anumit fel. Din fiecare rol înveţi câte ceva şi, mai mult decât atât, din toate am învăţat că punând un pic de bucurie în realizarea personajelor acestea se împlinesc”, afirmă tânăra actriţă.