„Sper să mă ţină Dumnezeu până termină şcoala şi să îşi găsească un serviciu”, spune cu lacrimi în ochi o bătrână din Băleşti. Femeia de 68 de ani se chinuieşte să-i ofere nepotului de 16 ani un acoperiş deasupra capului şi o bucată de pâine. Bunica nu beneficiază de ajutor social pentru că deţine o bucată de pământ. Veniturile celor doi nu trec de două milioane de lei vechi, dintre care mai mult pe jumătate se duc pe naveta băiatului la şcoală. Bunica şi nepotul ei au rămas singuri după ce fiica acesteia a murit de cancer.

Maria Burdulea are 68 de ani şi este din satul Ceauru, Băleşti. Anul trecut, fiica ei a decedat după mai mulţi ani de suferinţă din cauza unei boli incurabile. Fiul ei de numai 16 ani a rămas în grija bunicii pentru că tatăl lui s-a recăsătorit şi a uitat de existenţa lui. Bătrâna nu are nicio sursă de venit şi îşi creşte nepotul muncind din greu. Singurii bani care le intră în casă sunt 200 de lei, reprezentând alocaţia de stat a nepotului, alocaţia complementară şi banii pentru plasament. Femeia spune că iarna aceasta a fost foarte grea pentru că nu au avut ce să se încălzească. Chiar dacă îi este foarte greu, bunica nici nu se gândeşte să-şi lase nepotul „la stat“.

„Eu sunt săracă dar nu am putut lăsa copilul să mi-l ia statul. Stăm în două camere şi ne descurcăm cum putem. Când trăia fata ne mai ajutau pocăiţii că ea a fost pocăită dar acum nimeni nu ne ajută. Noroc cu vecinii că îşi mai fac milă de noi. Toată iarna am îngheţat în casă de frig că nu am avut lemne. Cât am putut am adus cu spinarea, în rest am tremurat. Eu sunt bătrână şi am probleme cu inima. Fac şi eu ce pot pentru el. Tatăl lui s-a căsătorit iar şi zice că ăsta nu e copilul lui, cică ăia de stau cu el sunt ai lui. De el nici nu vrea să audă”.

Un pogon de pământ, averea dar şi sărăcia femeii

Singura avere a femeii este o casă cu două camere care stă să cadă şi o bucată de teren, la o distanţă de 7 kilometri de locuinţă, pe care femeia o munceşte din greu. Ca să facă rost de bani, lucrează cu ziua pe la vecinii care o mai ajută din când în când şi cu alimente. „De la Primărie nu îmi dau ajutor că am şi eu un pogon de pământ dar e la şapte kilometri depărtare de casă. Îl muncesc singură că nu am bani să dau la alţii, mă mai duc şi cu ziua pe la vecini, mai fac şi eu rost de bani, de mâncare, ce mai au şi ei“.

Reprezentanţii primăriei Băleşti cunosc cazul femeii însă nu o pot ajuta cu nimic pentru că aceasta deţine o bucată pământ şi primeşte alocaţii de stat pentru creşterea nepotului. social. „Nu primeşte ajutor pentru că are teren pe numele ei şi primeşte câteva alocaţii care depăşesc baremul pentru ajutorul social”, a declarat un referent din cadrul primăriei Băleşti.

„Mă culc nemâncată ca să mănânce copilul“

Bătrâna povesteşte că în această perioadă mănâncă numai urzici. Mai mult, femeia renunţă să mănânce pentru a hrăni nepotul, să poată să înveţe. „Acum, de când au apărut urzicile, numai aia mâncăm şi câteodată fasole, cartofi şi ciorbă de bulion. Cu asta trăim. De multe ori eu mă culc nemâncată ca să mănânce copilul că el se duce la şcoală şi să poată învăţa. Haine îi mai dau vecinii de la copii lor. Este foarte greu. Dar asta e, cât oi mai putea, îl ajut când nu, cine ştie ce s-o alege de el”.

Nepotul are 16 ani şi învaţă la un liceu din Târgu Jiu. Toţi banii pe care femeia îi primeşte de la stat îi dă băiatului să-şi plătească transportul şi să aibă şi el ce mânca la şcoală. „Noi primim 2 milioane şi ceva pe lună iar aproape un milion şi jumătate îl dă copilul numai pe navetă. Pe microbuzul de la Băleşti la Târgu Jiu şi înapoi şi la troleibuz că e liceul departe de unde îl lasă microbuzul. Îşi mai ia şi el câte o carte, câte ceva de mâncare, de îmbrăcat şi ăştia sunt banii. Sunt ai lui şi el se foloseşte de ei. Treaba e să-i asigur mâncarea şi un acoperiş deasupra capului. Fac rost de mâncare, îi spăl îi fac curat şi am grijă de el, îl mai povăţuiesc şi eu. Îi spun ce e bine şi ce nu. Dar e greu, suntem amărâţi. Trăim şi noi cum putem de la o zi la alta“.