Nevoia de monden în stima de sine

La ora la care dumneavoastră citiți, probabil, aceste rânduri, eu este foarte posibil să mă aflu la o emisiune televizată. De la 5 la 6 vă puteți zgâi la mine, pe Antena 2. Am fost invitat la o emisiune de monden deși eu n-am deschis un tabloid de când am fost ultima oară constipat, în 2009. Ba mai mult, publicațiile la care scriu eu nu au rubrică de monden. Dar nu contează, ei m-au chemat oricum. Și-apoi m-am uitat pe net, să văd ce-i cu emisiunea. Și-am văzut că ei, de fapt, abordează mondenul dintr-o perspectivă ironică, superioară. Fac mișto de monden, mă-nțelegeți- Îl stigmatizează. Îl disprețuiesc.

Adevărul e, însă, că mondenul dă de mâncare la toți. Nu contează că ești hienă care linge sau hienă care râde de ei. Adevărul e că aștepți să pice firimiturile ca să te înfrupți. Poftim-! În cluburile bucureștene se prizează cocaină la greu- Dumnezeule, ce depravare! Rușine! Dar ce-i aia cocaină- Noi, poporul, de ce nu avem- Să vină Geoană, că ăla ne-a promis că dă 10 liniuțe la fiecare repatriat. Și să scriem rapid un editorial ofuscat.

La noi, mondenul și-a extins puțin semnificația. Nu mai are în centru vedeta (de orice natură ar fi ea), ci scandalul. Dacă scandalul e imens, vedeta și amplitudinea ei nu mai contează prea tare. Dacă a pozat-o cineva sub fustă și n-avea chiloți, poate să fie și textilistă la Apaca. E suficient, e știre.

De fapt, pe noi nu ne interesează atât de mult vedetele. Cine sunt ele e complet irelevant. Ne interesează însă să aflăm lucruri murdare despre oameni. Ne hrănim din asta. Cu fiecare mizerie pe care o aflăm despre cineva, ne simțim mai bine cu noi înșine. Suntem buni, suntem demni, suntem deasupra tuturor ăstora de la televizor. Și asta vrem să vedem. Lume mai penibilă decât noi. Zi și noapte, până ne convingem că noi suntem de departe cei mai neprihăniți.

Vizualizări: 108

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: