Figurile de stil sunt un lucru frumos, de obicei. Chiar și atunci când nu sunt frumoase, aceste licențe poetice sunt, oricum, la liber. Adică nu se va supăra nici un versificator dacă exagerezi cu ele (și hiperbola e o figură de stil, în fond), nici nu vei încălca o regulă sfântă a limbii române dacă îți faci de cap cu metaforele după bunul plac. Orice comparație poate fi făcută, așadar, cu precizarea că riști ca după ce o faci să fii privit drept un dobitoc. Și, când se adună mai multe situații în care ai părut dobitoc, lumea începe să-și formeze o părere categorică în privința ta, una generală, fără să te mai judece la fiecare abatere. De exemplu, orice om care a urmărit viața politică a ultimilor ani știe că Victor Ponta este un dobitoc.

Compararea regimului Băsescu cu cel nazist este pur și simplu o idee de mare, foarte mare dobitoc. Mai rău de-atât, așa cum ne-a obișnuit de altfel, Victor Ponta nu este nici măcar un dobitoc original. Comparația Hitler – Băsescu e făcută la Antena 3 de ani buni, chiar e de mirare că Victoraș a plagiat atât de târziu; eh, să zicem a așteptat campania electorală.

Cum ar răspunde un dobitoc comparației lui Victor Ponta, presupunând că ar exista unul la fel de mare ca el care să-l combată (dar slabe șanse, pentru că, în fond, Șova e în același partid)? Simplu: l-ar compara pe Ponta cu Stalin. Ați citit despre cazul morții procurorului Panait? Ei, am putea spune că și Stalin obișnuia să calce pe cadavre (uneori la propriu) pentru a nu-și vedea întreruptă ascensiunea politică. Roșul se regăsește și pe steagul partidului comunist, cum avem și la PSD. Dragnea are o mustață a aproape la fel de îngrijită ca aceea a lui Iosif Vissarionovici sau ca aceea a Anei Pauker. Iar cultul personalității este la el acasă pe RTV și Antena 3. Deci da, Ponta este al doilea Stalin, ar putea spune un dobitoc. Dar nu spune nimeni. Pentru că atunci când vine vorba de dobitocie, Ponta e practic imposibil de egalat.

* fragment din „acatistul de mulțumire”. Prin care îi mulțumim lui Dumnezeu că ni l-a lăsat pe Ponta. E rău cu el în preajmă, dar măcar e extrem de amuzant.