Secretul succesului lui Victor Ponta în politică este că spune fiecăruia ce vrea să audă. Zilele astea, le-a spus la chinezi că România admiră Partidul Comunist din China. La întoarcerea în ţară, o să spună că au tradus ăia greşit. Când îl sună americanii pe firul scurt, le spune că e un partener serios al NATO. Dacă sună ruşii, pune de o axă Moscova-Bucureşti. Şi pentru că minte cum respiră, unii îl iau în serios ani în şir.

Dacă eşti primar, Ponta îţi promite salarii mai mari şi bani de investiţii. Dacă eşti comunitate de afaceri, îţi promite taxe mai mici, controale mai puţine. Dacă eşti baron PSD, îţi promite protecţie în faţa procurorilor, dacă eşti şeful DNA, îţi garantează independenţa justiţiei. Dacă eşti bugetar, Ponta îţi promite salarii mai mari şi multe, multe mini-vacanţe. Dacă eşti pensionar, îţi dublează pensia. Dacă eşti medic, îţi creştea leafa, dacă eşti pacient, nu vei mai fi niciodată nevoit să mergi cu aspirina şi leucoplastul în buzunar la spital.

Dacă ai dat şpagă să ieşi la pensie ilegal, Ponta îţi promite amnistie, şi fiscală, şi penală. La fel, dacă ai luat prime ilegal din banii statului. Doar alaltăieri a renunţat la recuperarea a trei mii de miliarde de lei vechi, spune guvernul, la zece mii de miliarde după calculele opoziţiei. Pentru aviatori, parlamentari şi magistraţi, Ponta promite revenirea sau păstrarea pensiilor speciale.

Dacă Ponta ar fi patron de ţară şi ar face toate astea din banii lui, ar fi probabil un patron iubit. Doar că el atât cât face, face din banii cu care contribuim cu toţii la bugetul de stat şi pentru care aşteptăm o distribuire corectă, logică şi care să asigure un echilibru între dezvoltarea ţării şi nivelul de trai. Cea mai mare problemă a lui Ponta nu este până la urmă faptul că dă pomeni electorale. Atât cât dă, înseamnă că are de unde. Problema este că promite mult mai mult decât poate să dea şi ori minte, ori îndatorează generaţiile viitoare.