În mod normal, pentru că oamenii de dreapta sunt inteligenți și persuasivi, Klaus Iohannis ar trebui ca în primele zile de campanie să lupte pentru a recupera nu doar distanța față de Ponta, ci mai ales pentru a-și mări baza de alegători fideli. Orice studiu sociologic referitor la sistemele de vot în două tururi vă va spune că unui candidat care face sub 30% în primul tur îi va fi practic imposibil să mobilizeze suficient electorat în al doilea pentru a strânge 50% plus un vot. Prin urmare, lupta neamțului ar fi mai degrabă pentru întărirea propriei imagini decât pentru șubrezirea celei a lui Ponta. Măcar și datorită faptului că de stricarea imaginii lui Ponta se ocupă însuși Ponta.

Din păcate, neamțul o face el lucrurile bine, dar le spune prost. E totuși o diferență între a vorbi puțin și a vorbi prost. Culmea, aici Iohannis pare mai român chiar și decât „gorjeanul” ortodox Ponta, pentru că nu cred să existe vreun echivalent în germană al expresiei ”decât mult și fără rost, mai bine puțin și prost.” Când se află în fața ziariștilor (chiar și acelora suficient de indulgenți precum cei de la Gândul, că omul nu s-a dus chiar la Antena 3 să dea interviu), Iohannis se comportă de parcă ar fi în fața unor procurori. Ce zic eu procurori? În fața inchiziției în sine. Întrebat insistent cu cât taxa meditațiile pe care susține că și-a bazat averea (chiar, ce idee proastă, să invoci un venit în mod evident nefiscalizat), respectiv sub ce formă lua banii, Iohannis insista cu un ”nu îmi amintesc” dublat de un zâmbet pe care nu l-am înțeles, un amestec de superioritate și bunăvoință de-ai fi zis că jurnalistul care-i punea întrebările era cel în mare încurcătură, nu el însuși. Mă așteptam ca dintr-o clipă într-alta Iohannis s-o zică pe șleau: ”De acum încolo nu voi mai răspunde decât în prezența unui avocat!”. Ca să pună bomboana pe colivă, cinstitul neamț a dat una și mai rea la întrebarea ”Alți profesori de ce n-au reușit să-și facă șase case din meditații?”. A zis: ”Ghinion”. Auăliooo! Păi, bre, nea Klause, acum realizez că alde Geoană era un as în comunicare pe lângă matale!

Eu înțeleg conceptul de a tace și a face. Chiar și pe ăla de rigiditate scuzată prin profesionalism și eficacitate. Dar, poate mă repet, de la a fi rigid și inabil în mânuirea cuvintelor până la a fi un prost arogant e cale lungă. Atât de lungă încât mi-e foarte-foarte greu să-l văd pe iohannis, cu toată mobilizarea dreptelor, a serviciilor, a intelectualilor sau a celor îngroziți de perspectiva Ponta, câștigător în turul 2. Ghinion. Al cui? Al nostru.