Alertă de civilizație! Pe un anumit tronson de autostradă din România, naiba mai știe care, că noi în ultima vreme nu mai facem autostrăzi, ci doar tronsoane, a apărut un tunel. Parcă să zic că între Sebeș și Deva, dar nu contează foarte tare. Noaptea la ora 3, prezența tunelului într-o țară în care inginerii știu doar să treacă cu străzile peste munte, în curbe și pante amețitoare, a fost semnalat de colegii mei tiriștii cu urale pe canalul 22 al stației de emisie-recepție care mai degrabă mă distrează decât îmi spune unde sunt radarele. Minunea a durat puțin, dar a fost luminată puternic. Asigurați-vă, dacă treceți prin zonă, să aveți niște ochelari la voi. Nu de soare, ci de eclipsă. Pentru că micuțul tunel este tapetat cu becuri. Foarte multe becuri. Sute de reflectoare. O explozie de lumină. Practic, tâmpiții de români au pus în acest unic tunel prin munte/deal toate becurile pe care nu le-au pus în tunelurile nefăcute până acum, într-o frumoasă istorie a ingineriei și civilizației.

Ca întotdeauna, drumul mai lung și mai greu e prin România, până la graniță. Cum ieși din țară, aproape că nu contează în ce direcție, te trezești transformat tu însuți, nu doar drumurile, oamenii și serviciile. Poate și pentru că deprinderile de român sunt urgent descurajate, chiar din orașul de graniță Szeged, unde șoferii care tocmai au trecut vama dinspre România sunt avertizați să nu arunce gunoaie pe geam. Ungaria o știți și voi, dar poate ar trebui să știți și Slovenia. Deși sunt sârbi, slovenii nu se consideră ”sârbi” ci sloveni sau, eventual, nemți, ce să mai vorbim că și sârbii, fie ei și nemembri UE și vai de ei, sunt mult peste noi. Slovenii însă sunt la un nivel de civilizație pe care cei mai optimiști dintre patrioții noștri nu-l pot imagina nici în cele mai umede vise.

Totul e frumos în Slovenia, până și grădinițele personale (neîmprejmuite de garduri sinistre) din fața caselor și a blocurilor, până și femeile parcă un pic prea late-n șolduri, până și șoselele unduitoare printre munți, un pic prea înguste, dar mai ales berea Lasko (2 euro sticla în centrul Ljubljanei) care are o aromă de copilărie, semănând, zicea un prieten cu care am băut câteva, cu berea aia din care ți-a dat taică-tu prima dată să guști, berea lui, într-o perioadă în care el, taică-tu, spera ca fiu-su să nu ajungă vreodată să scrie laudativ despre Slovenia în antiteză cu România.