Era o zi frumoasă de început de primăvară. Sau poate de sfârșit de iarnă. Sau poate nici măcar nu era o zi frumoasă, dracu' mai știe. Cert e că era o zi în care eu habar n-aveam că vor avea loc alegeri la FRF în curând. Și, mai ales, habar n-aveam cine e Răzvan Burleanu. Nu că acum aș ști foarte bine. Dar știu un pic. Și, cum sunt leneș, e suficient ca să scriu despre asta. Așa, să revin. Era o zi cu o anumită stare meteorologică dintr-un anumit anotimp, când taică-miu vine și-mi zice: ”Băi, l-ai văzut pe Burleanu ăla care candidează la FRF? Îmi place de el, a avut un traseu asemănător cu al tău.” Prin asta, tata înțelegea că Burleanu a jucat fotbal și pe urmă s-a lăsat că era prea slab la fotbal și a făcut un rahat de facultate. Acesta era ”traseul”, iar faptul că li s-a mai întâmplat câtorva sute de mii de oameni ulterior nu-l face să fie mai puțin ”traseu” sau pe mine mai puțin special, clar?

Surprinzător, necunoscutul cu ”traseu cu al meu” a câștigat alegerile FRF (mda, cam aici s-a terminat asemănarea dintre trasee, asta e). Desigur, a făcut-o după ce Gică Popescu a luat cu executare. Întâmplare? Poate. Așa cum tot întâmplare poate fi și că Răzvan Burleanu, fost consilier al lui Băsescu, este un tânăr extrem de impertinent. Să-l ataci pe Gică Hagi când ție îți patinează vocea ca unui adolescent târziu este un act ori de nebunie, ori de mare încredere în cei care te susțin. Cineva povestea că Traian Băsescu căuta de zor, înainte de anunțarea candidaților pentru președinția FRF, un om care să-l înlocuiască pe Gică Popescu, anticipând (sic!) arestarea acestuia. ”Vreau unul tinerel și care să vorbească bine”, a urlat președintele pe hol la Cotroceni, după ce prima lui variantă a picat (nu vă pot spune care era, îmi pare rău). L-a găsit pe acest funcționăraș zelos și destul de alunecos care a răspuns celor care l-au acuzat că are mai multe diplome decât cărți citite că de fapt e un mare fan al literaturii sud-americane (multe lovituri de stat anti-comuniste pe-acolo, nu?) și doar campania electorală l-a întrerupt din cititul asiduu. Ulterior, i-a menționat lui Daniel Prodan că a citit în presă despre faptul că ar fi acuzat de ”viol” (de fapt, Prodan fusese acuzat de hărțuire sexuală și nici măcar acționat în instanță de către o tânără pe care a întrebat-o, beat fiind, ce poziții îi plac). Burleanu a recunoscut la televizor că i-a spus asta lui Prodan, dar n-a recunoscut că ar fi fost un șantaj. „Doar i-am spus că nu mi se pare normal să am oameni cu asemenea trecut la conducerea Federației”, s-a scuzat Burleanu la Digi Sport, moment în care eu am schimbat postul instinctiv, cuprins de o greață profundă care risca să-mi murdărească parchetul din sufragerie.

În conferința de presă despre care vorbeam deunăzi, Traian Băsescu îl caracteriza astfel pe Sebastian Ghiță: ”Este mai toxic decât Voiculescu. Voiculescu e un turnător nenorocit, dar Ghiță face parte din generația tânără.” Exact. Face parte din generația lui Răzvan Burleanu. Securiștii din generația tânără ar trebui să-i fie fideli lui Băsescu, nu lui Ponta, ce mama naibii se întâmplă aici?!