Acelea au fost cele mai îngrozitoare 20 de minute din viața mea. Aflat în drum spre Motru, la scurt timp după ce-am făcut dreapta la intersecția de la Strehaia, stratul de nori a fost luminat parcă din interior pentru prima oară. Mai eram cu doi prieteni în mașină, dar nici unul n-am zis nimic. Mai mult ca sigur, cu toții ne-am gândit că totul a fost în mintea noastră și o să ne facem de râs vorbind. N-au trecut nici două minute că s-a întâmplat din nou: o lumină suspectă a brăzdat cerul, venită cu siguranță de dincolo de nori, de la dreapta la stânga. Cu cât ne apropiam de oraș, cu atât lumina venită (după toate aparențele) din spațiu era mai puternică. Deja nu mai puteam spune nimic de frică. Când mai aveam doar câțiva kilometri până în oraș, unul din mașină  n-a mai rezistat și-a rupt tăcerea: ”Bă, voi vedeți lumina asta?”. Ne-am grăbit să confirmăm, cu răsuflarea tăiată. Abia târziu, când mai aveam foarte puțin până la intrarea în oraș, ne-am dat seama că lumina vine de pe pământ și se înalță spre cer, nu invers. Până atunci îmi trecuseră deja prin cap toate scenariile cu răpiri extraterestre pe care le-am văzut sau citit, precum și multe alte perspective catastrofice.

Dar era doar un țăran. Un țăran cu club din Motru s-a gândit că ar fi o idee bună semnalizeze faptul că are club cu un far de neam prost. Farul stă cocoțat pe acoperișul acelei mizerii de local (e un spectacol înăuntru, vă asigur) și plonjează neînfricat spre infinit, în fiecare vineri și sâmbătă. Nu se știe dacă, într-adevăr, țăranii din împrejurimi vin după rază ca magii ăia tembeli de la Răsărit, și se trezesc sub candelabre, comandând whiskey prost la care nu li se va da niciodată bon de marcat. Cert e că farul există și funcționează.

Și ce-mi văd ochii ieri: o știre conform căreia pilotul unui avion al unei companii maghiare a alertat Romatsa după ce a fost deranjat de farul țăranului din Motru. Dacă e o strategie de PR, țăranul e genial. Dar mă îndoiesc. Pur și simplu e un far deranjant. Vă imaginați bietul pilot, orbit de laserul nebunului ca Messi de laserele de pe Național Arena, cât o fi înjurat, singur și trist, cu copilotul sforăind, în acea cabină strâmtă? S-o fi gândit că Rusia vrea să-l doboare, că a avut loc o explozie nucleară sau că nevastă-sa încearcă să-i transmită să ia pâine când vine acasă prin Morse. Când colo, era doar farul din Motru. Ce s-ar fi întâmplat, vă întreb, dacă pilotul n-ar mai fi rezistat tentației și ar fi aterizat forțat, între primul rând de blocuri și centrala termică, la ”Motru-n vale”, ca să dea buzna, împreună cu echipajul și toți pasagerii, în localul irezistibil? Și vă mai mirați că dispar avioane...