Căminele de bătrâni de la Suseni şi Dobriţa sunt populate la capacitatea maximă. Din cauza răcirii vremii, în ultima perioadă a crescut considerabil numărul celor care solicită internare în centrele de îngrijire. Odată instituţionalizaţi, bătrânii sunt uitaţi de către rude. Cei mai mulţi dintre ei solicită conducerii căminelor să fie duşi să-şi vadă casa părintească, acoperind cheltuielile de drum din pensie. Chiar şi apropiaţii lor, care lucrează în domeniul protecţiei sociale, refuză să-i vizite. Contribuţia lunară pe care o plătesc asistaţii este de 609 lei.

Locurile din centrele de îngrijire bătrâni de la Suseni şi Dobriţa sunt ocupate aproape în totalitate. Numărul de locuri insuficiente a constituit o problemă şi la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică pentru Adulţi Bâlteni. Aici conducerea instituţiei a fost nevoită să transforme în camere pentru asistaţi mai multe spaţii ce aveau diferite destinaţii. “Dacă pe perioada de vară se înregistrau câte 5-6 cereri pe lună, în perioada septembrie-octombrie s-au înregistrat câte 10-15 dosare pe lună. Numărul cererilor creşte din ce în ce mai mult odată cu răcirea vremii. Astfel, la Complexul de la Suseni avem 90 de locuri şi toate sunt ocupate, iar la Dobriţa din 50 de locuri sunt 49 ocupate. Încercăm să păstrăm un loc liber pentru cazuri sociale grave deoarece odată ocupate locurile nu se mai eliberează decât în urma deceselor. La Centrul de Recuperare Bâlteni avem o capacitate de 130 de locuri şi 135 de asistaţi. Din cauza locurilor insuficiente am transformat în camere unele spaţii ce aveau altă destinaţie”, a declarat Klara Şerbănoaica, director executiv adjunct al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Gorj.

Dobriţa, cel mai aglomerat centru

Persoanele asistate stau în camere cu câte două, trei, opt şi chiar zece paturi. Cele mai aglomerate sunt camerele de la Dobriţa. “Ne-ar fi mult mai uşor dacă primăriile oraşelor din Gorj ar avea spaţii de cazare pentru bătrâni. La Dobriţa din cauza arhitecturii clădirii nu am putut respecta standardele de calitate. Aceste standarde vor fi realizate odată cu implementarea proiectului de extindere a construcţiei. Sperăm ca din primăvară să fie demarate lucrările de construcţie”, a mai precizat Klara Şerbănoaica. 

Bătrânii, uitaţi de familie, cer să-şi vadă casa

Odată instituţionalizaţi, bătrânii sunt abandonaţi de familie. Deşi conducerea căminelor le atenţionează pe rudele bătrânilor de faptul că aceştia trebuie vizitaţi în week-end sau luaţi acasă de sărbători, aparţinătorii uită de promisiuni. “Odată instituţionalizaţi bătrâni sunt abandonaţi de către rude. Ba mai mult avem cazuri în care aparţinătorii lucrează în domeniul protecţiei sociale şi refuză să îi vizite. De exemplu, într-unul din centrele de îngrijire avem internat un bărbat în jurul vârstei de 40 de ani, pensionar din cadrul armatei, căruia i-au decedat părinţii şi s-a îmbolnăvit. A fost internat de către sora sa. Deşi aceasta este asistent social la o primărie din Gorj refuză să-l vizite, chiar dacă am contactat-o de nenumărate ori”, a declarat Klara Şerbănoaica. Periodic, asistaţii din centrele de îngrijire cer să-şi vadă casa părintească. Ei sunt dispuşi să achite din pensia lor cheltuielile de transport. “Fiind părăsiţi de familie, le vine dor de casa părintească. Cei mai mulţi solicită să-şi vadă locurile natale. După ce se plimbă câteva ore prin zona locuinţei şi stau de vorbă cu vecinii, se întorc în centre mult mai liniştiţi. Vizitele periodice la locurile natale constituie o terapie mult mai bună decât orice medicament. Ei sunt duşi cu maşinile centrelor, de multe ori bătrânii suportând valoarea combustibilului din pensia lor”, a precizat Klara Şerbănoaica.