CFR-ul a avut sărbătoare mare, weekend-ul acesta. Au dat comunicate de presă, s-au lăudat, au apărut peste tot pe la ştiri, au făcut un bâlci mare, cu invitaţi şi pişcoturi, şmecheri rău, nu aşa! Ce au făcut ca să sărbătorească, vă întrebaţi? Au reuşit să facă un tren care să ajungă din Bucureşti oriunde în Ardeal în mai puţin de jumătate de zi? Nu. Au reuşit să inventeze infrastructura care să funcţioneze şi când e caniculă sau e ger? Nu. Au reuşit să rezolve problema naşilor care iau şpagă de când ne ştim noi şi de când o ştim noi pe România? Nici. Dar ce? Păi, nimic. Da, exact, CFR-ul sărbătoreşte fără să fi realizat nimic.

Motivul sărbătorii a fost un eveniment care s-a petrecut acum 120 de ani. Da, în secolul XIX vine asta. Acum 120 de ani, în 1895, era terminat podul Anghel Saligny de la Cernavodă. La vremea aia, era cel mai mare din Europa şi al treilea din lume şi atrăgea o sumedenie de delegaţii inginereşti care se minunau de ingeniozitatea lucrării, cu mult înaintea timpurilor ei. Acum, podul acela încă e o minune inginerească pentru România, că altele n-am prea făcut. Bineînţeles, nu mai apare în nici un clasament mondial sau continental, poate doar în cele care celebrează vechimea nemaipomenită a unei foste capodopere. Acum, un singur pod din China depăşeşte în lungime toate podurile României, însumate. Podul (autostradă, apropo) Danyang – Kunshan, de pildă, are o lungime de 164.800 de metri. Da, asta înseamnă mai lung decât orice autostradă din România. Până şi portughezii, teoretic aflaţi cam pe la acelaşi nivel de dezvoltare cu noi, se mândresc cu cel mai lung pod din Europa, podul Vasco, de 18 km. Cât despre trenuri, că tot s-a apucat CFR-ul să se laude ca proasta-n târg, să zicem doar că trenul de mare viteză dintre Napoli şi Roma străbate distanţa de 230 km în mai puţin de o oră. Exact aceeaşi distanţă e şi între Bucureşti şi Constanţa, străbătută însă de faimosul tren al CFR într-o durată greu de anticipat (în funcţie de starea vremii) între 4 şi 7 ore.

Nu doar că nu ştim să avem grijă de propriul prezent, nemaivorbind de viitor. Dar, după ce că suntem proşti şi înapoiaţi, mai suntem şi mândri. Nu tăcem, nu băgăm capul în pământ, nu ne punem dracului pe muncă, să fim iarăşi măcar în prima jumătate a europenilor, dacă nu cei mai buni, ca altădată, ci, din contră, dăm din gură despre ce au reuşit strămoşii noştri, evoluaţii. CFR-ul a organizat chiar un eveniment cu mare fast de celebrare a celor 120 de ani de la ridicarea podului în discuţie. Până acum, însă, nici un spectacol de la inaugurarea unui tren măcar decent.