Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat Liberal sunt atât de slabe în Gorj, încât mă întreb uneori în ce anume fuzionează. Asta în condiţiile în care din partidele şi aşa firave ori pleacă oameni, ori sunt daţi afară.

PNL asistă pasiv la plecările unor membri care au avut funcţii de conducere până de curând. Să-i amintim pe Ion Cupă, Radu Angheloiu, Dorin Taşcău, Radu Leonard, Ion Giorgi, Dorel Chiriţescu şi se pregătesc probabil Pantelimon Manta şi Marcel Romanescu. Ce-i drept, unii au făcut jocurile PSD şi ar fi trebuit excluşi de mult. Dar nu toţi, iar nemulţumiţii din partid sunt mult mai mulţi decât cei enumeraţi. Şi mulţi sunt primari, care şi-au boicotat partidul la ultimele alegeri, alegând să joace cu USL, de fapt cu PSD. Întrebarea este: de ce o fac, de ce pleacă de lângă propriul partid? Este o întrebare la care Dian Popescu este obligat să caute răspuns. Pentru că într-un partid nu pot fi 90% nebuni şi doar preşedintele liberal devotat. Dacă am asista în PNL la plecarea scursurilor pe uşa din dos, dar ar da simpatizanţii buzna pe uşa din faţă, atunci am înţelege că Dian Popescu are o strategie. Din păcate, PNL a ajuns atât în ţară, cât şi în Gorj, la un scor atât de mic, încât un eşec al fuziunii sau o ceartă Antonescu – Iohannis ar putea duce la destrămarea a ceea ce a mai rămas.

PDL a trecut anul trecut cu PMP prin experienţe similare pe care le are acum PNL cu aripa Tăriceanu. Şi în Gorj, PDL este un partid slăbit, care nu a reuşit să astupe găurile făcute de primarii care au pactizat cu PSD sau de şefii de organizaţii care au dus voturile către PMP. În ultimele săptămâni nu a mai plecat nimeni, dar ieri Dan Vâlceanu vorbea de noi excluderi.

Dacă cele două filiale exclud toţi infiltraţii PSD şi toţi nemulţumiţii de actualele conduceri, oare câţi mai rămân? Sper să asistăm totuşi la o fuziune între două organizaţii, nu între Dian Popescu şi Dan Vâlceanu.