Pentru că acum plec să mă întâlnesc cu el (a venit la Craiova la invitația bunului său prieten Laurens Ebben, preparatorul fizic al Universității) o să vă spun povestea domnului Gilberto Silva. Pe de o parte pentru că, de când am citit-o și eu, nu mă pot gândi la altceva, pe de alta pentru că nu e cazul să ni se reamintească, uneori, că alți oameni înving sorți mult mai potrivnici decât am putea avea noi vreodată, în viață.

Gilberto Silva s-a născut în favela braziliană, o suburbie mai săracă decât ne putem noi imagina, pe lângă care satele din Vaslui și Olt par Beverly Hills. A trăit într-o cocioabă de chirpici construită de tatăl său (fierar de meserie) singur, cu propriile mâini. Până la 20 de ani a împărțit aceeași cămăruță întunecoasă și strâmtă cu cele trei surori ale lui. La 12 ani, s-a apucat de fotbal la nivel mic, de juniori într-o divizie inferioară. Când Gilberto avea 15 ani, însă, tatăl său s-a pensionat pe caz de boală și singurul ”bărbat” rămas apt pentru muncă din familie a trebuit să renunțe la visul de a juca fotbal și să înceapă muncească pentru a-și întreține familia. Nu i-a fost deloc ușor. Ziua muncea într-o fabrică, iar după program, seara, mai ajuta vecini cu diverse lucruri, aceștia tocmindu-l să le execute lucrări de tâmplărie sau să-i ajute cu diverse treburi casnice. În total, câștiga echivalentul a 50 de dolari pe lună, singurele venituri ale familiei sale de șase. La 18 ani, când a avut o scurtă încercare de a se reapuca de fotbal, mama lui s-a îmbolnăvit grav, și Gilberto a fost nevoit să se întoarcă la munca în fabrică. Abia la 22 de ani s-a apucat, cu adevărat, de fotbal, semnând un contract de profesionist cu o echipă locală aflată în liga secundă. În primul an la profesioniști și-a rupt piciorul și a stat pe tușă un sezon întreg. Doar doi ani mai târziu, însă, Gilberto Silva exploda și câștiga Campionatul Mondial de fotbal în calitate de om de bază al Naționalei Braziliei. În acea vară s-a transferat la Arsenal pentru 8 milioane de dolari. A devenit un jucător emblematic atât pentru Arsenal, unde a jucat 7 ani, cât și pentru naționala țării sale, unde a strâns 93 de prezențe, majoritatea în calitate de căpitan al echipei.

Gilberto Silva este acum mai bogat decât Adrian Năstase. Sau hai, poate nu chiar așa, dar pe acolo. N-a furat, nu s-a drogat, n-a trișat, nu și-a păcălit niciodată destinul și visele. Nici măcar n-a fost un fotbalist talentat. Dimpotrivă, un mijlocaș muncitor și inteligent, dar atehnic, complet atipic pentru un brazilian. Acum, familia lui Gilberto Silva nu mai locuiește în favela.