Iohannis, curajul de a fi diferit

Românii au devenit dependenţi de circ. Acesta este principalul efect al celor zece ani de regim Băsescu, mai ales al ultimilor cinci, în care am avut de-a face cu aşa-zisul conflict dintre Băsescu şi Ponta. În realitate, doi oameni dependenţi de servicii secrete, care se înjură din convingere, dar coabitează la ordin. Băsescu îl urăşte probabil sincer pe Ponta, dar nu a putut ieşi din cercul desenat de băieţii care îl controlează. A vorbit de ofiţer acoperit şi i s-au arătat pozele cu Udrea la Paris. Dacă Băsescu ar fi continuat cu dezvăluirile, ar fi continuat şi serviciile. Aşa că Băsescu joacă teatru, se dă rănit şi spune că nu poate susţine nici un candidat, pe Ponta pentru că e rău pentru ţară, pe Iohannis pentru că a fost alături de cei care l-au suspendat. Iar Udrea joacă după partitura lui Băsescu. Sau a serviciilor?

Dependenţa de circ este o boală, la fel ca dependenţa de alcool, de tutun, de droguri. Ca dependenţa unor femei de bătăile primite de la soţ. Ce ne spune nouă, dependenţilor, Klaus Iohannis? Păi, până termină ardeleanul o frază, Ponta spune deja zece minciuni. Presa nici măcar nu se mai ţine cu consemnatul minciunilor, atât sunt de multe. Iohannis nu face scandal, deci nu este interesant. Iohannis nu-şi jigneşte nici partenerii ca Băsescu, nici adversarii ca Ponta. Deci, e neinteresant. Ce vrea acest Iohannis de la noi?

„Vreau să fiu un preşedinte normal, într-o ţară normală”, zice Iohannis. Normalitatea sună atât de străin în România. Mai putem noi să fim normali? Mai ştim cum se face asta? Într-o ţară în care Călinoiu de la Gorj cheamă toţi directorii de deconcentrate la sediul PSD, pentru a le cere să meargă în campanie, şi spune asta senin, susţinând că astfel face depolitizarea instituţiilor. Într-o ţară în care Călinoiu spune că o companie cu 200 de milioane de lei noi pierderi în şase luni este de fapt performantă. Că directorul care a preluat-o cu profit şi a adus-o pe pierderi este cel care a astupat găurile şi a închis robinetele. Iohannis vrea să fie un preşedinte normal. Unde? Într-o ţară complet anapoda? Într-o ţară în care Kelemen Hunor şi Vadim Tudor rod la acelaşi ciolan? În care ciocoiul Ponta şi anti-ciocoiul Dan Diaconescu au devenit parteneri? În care şefii de servicii secrete se pregătesc să preia şefia guvernului şi problemele de securitate? În care băsiştii şi antibăsiştii, care controlează 90% din media, sunt legaţi în culise de aceiaşi afacerişti legaţi acum de DNA?

Poate Iohannis să lupte cu acest sistem şi să-l învingă? Nici nu contează răspunsul. Contează doar că are curajul de a fi diferit de toate acestea. Aşa cum a avut şi Monica Macovei. Pentru România ar fi o mare şansă ca astfel de oameni să câştige acum.

Vizualizări: 88

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: