Eu știu? Poate am o obsesie. Mă satisface faptul că justiția a ajuns, în fine, și la hoții grei din jurul lui Băsescu. Știu că și ăia au furat, știu că și ăia sunt vinovați pentru cât de rău o ducem, știu tot. Dar nu pot să-i urăsc.

De urât, îi urăsc tot pe ceilalți, pentru că mă afectează pe parte profesională și personală, la nivel de viscere, îmi dau peste cap toată percepția despre viață. Mă uit la Antena 3 cum jubilează pentru aducerea lui Udrea la DNA și mă bușește râsul. Aceștia cred că o să uite cineva toată campania infectă anti-DNA și anti-justiție (justiție mai ales cu sensul de ”dreptate”) pe care ei  au purtat-o? Cred că pot să spună că justiția e nedreaptă doar când aceasta pedepsește ordinari din anturajul lor, după care să aplaude arestările care le convin? Nu. Noi, ăștia puținii, care n-am contestat nici o acțiune a procurorilor și care n-am încasat nici un ban ca să spunem ce credem și ce știm, noi vom fi aici. Vom fi aici să reamintim lumii cine sunteți.

DNA-ul nu curăță doar corupții. DNA-ul curăță, iată, și presa. Antena 3 și șleahta de români pe care aceasta i-a spălat pe creier și i-a convins că cerul e verde sunt pe cale să recunoască ei înșiși că s-au înșelat, că cerul e de fapt albastru și ei au fost, inevitabil, niște ticăloși care au mințit, au șantajat și au pupat în cur pentru binele lor personal și atât.

Dreptate până la capăt se va face abia atunci când Antena 3, Jurnalul Național și celelalte instituții grotești ale securistului turnător vor dispărea și abia când Gâdea, Badea, Ursu, Stancu, Tudor, Stoicescu etc. vor fi refuzați de toate televiziunile sau publicațiile unde vor încerca să se angajeze.

Sună a îngrădire a libertății de exprimare? Poate. În mod normal, într-o societate sănătoasă, ar fi fost sancționaţi de public, nu de legi, instituții și colegi de breaslă. Dar de la o mare parte a publicului român nu mai avem pretenții de mult. Cam de când Iliescu a fost votat de peste 80 la sută de orbi. Orbilor cărora nu le-a revenit vederea nici după 26 de ani să le fie rușine. Noi, ceilalți, nu așteptăm nici măcar mulțumirile lor, în viitorul implacabil când și ei se vor trezi să vadă că lucrurile încep să se limpezească.